În spatele tuturor aparenţelor

La revedere, Blogger!

2011-11-21T20:56:00.003+02:00

Da, o sa ma mut de pe Blogger in Wordpress. E mult mai bine, are mai multe avantaje si facilitati, e mult mai bun ca Blogger-ul... nu stiu de ce m-am mutat de pe Wordpress pe Blogger, dar in fine. De acum incolo aia o sa fie "casa" mea, asa ca ne mai auzim. La revedere, Blogger!

Noua adresa: www.denisafr.wordpress.com

X-Factor Romania

2011-11-12T19:31:00.010+02:00

Am inceput sa ma uit si eu la X-Factor, nu pentru ca ma pasioneaza concursurile de genul asta, dar se uita mami si din curiozitate am inceput sa urmaresc si eu emisiunea. Un singur participant mi-a atras atentia, Vasile Iulian. Desi e lautar (canta pe la restaurante din cate am inteles), are dinti de cal si se vede pe fata lui ca e tigan, m-a cucerit din prima cu vocea lui. Mi se pare foarte special tipul; nu e ca orice rrom, adica nu are lalaielile alea in voce, ci suna mai mult a soul, rhythm and blues sau chiar jazz.

Nu stiu ce sa mai spun despre el… m-a fermecat, l-as asculta incontinuu. Sper sa castige X-Factor, sau daca nu macar sa se faca recunoscut, sa aiba concerte, sa vanda cd-uri si sa faca muzica buna.

P.S. : Mda, vroiam sa pun doua filmulete cu tipul, dar din pacate nu mai sunt pe Youtube. Le-au scos topitii de la Antena Group.

P.P.S. : Am dat un search pe Google si am gasit pana la urma ce cautam. Din pacate nu exista un buton pentru embed, asa ca 1. , 2. , 3. Enjoy.

In spatele tuturor aparentelor

2011-11-06T21:15:00.018+02:00

In postul de saptamana asta (sau tema) trebuie sa explic titlul blogului. Atunci cand am inceput acest blog m-am gandit mult la un nume si atunci cand mi-a venit in minte acest titlu mi s-a parut ca suna destul de bine, dar nu este singurul motiv pentru care am ales titlul.

M-am gandit la faptul ca oamenii mereu isi ascund o latura de-a lor, lasand la suprafata doar partea superficiala sau partea pe care vor altii sa o vada. Sunt absolut sigura ca fiecare persoana este inzestrata cu doua personalitati diferite, doar ca pe una din ele nu o arata nimanui. De multe ori cand cunosti pe cineva esti foarte entuziasmat sau ai un gust amar de impresia pe care ti-a lasat-o acea persoana, dar cu timpul, cu cat incepi sa o cunosti mai bine iti dai seama ca nu e asa cum credeai la inceput. “Aparentele inseala”, asta se zice de cele mai multe ori si este adevarat.

Cam asta am vrut sa dau de inteles prin titlul acesta, nu stiu daca din posturile mele s-a inteles asta, nu prea am aratat din cealalata parte din mine, insa stiu sigur ca “In spatele tuturor aparentelor”, dincolo de fata pe care o arat mereu celorlalti din jurul meu, se ascunde o alta eu.

Actualizare: Intr-adevar, poate titlul blogului nu are nici o legatura cu articolele mele; insa, cum am spus si in pagina "Despre mine", la inceput am vrut sa fie sub forma unui jurnal, dar nu am fost in stare sa-mi arat cealalta latura a mea, nu am avut curajul sa-i las pe altii sa afle lucruri despre mine, lucruri de care nu stia nimeni. Eu consider ca incepand i n urma cu un an, am inceput sa arat putin cate putin "cititorilor". Nu stiu incotro o sa se indrepte acest blog, nu stiu daca o sa ramana acest titlu. Totul o sa depinda de continutul articolelor mele... daca o sa aiba legatura cu titlul poate o sa-l pastrez, daca nu o sa incerc sa caut altul mai bun si semnificativ.

Halloween

2011-10-31T20:05:00.020+02:00

Incepand cu anul trecut am inceput sa particip si eu la sarbatoarea, sau mai bine zis petrecerea de Halloween. Atat anul trecut cat si anul acesta, am petrecut cu “Consortul” in Patrick’s Pub unde ne-am simtit de fiecare data bine.

Anul trecut, in 2010 am fost un cuplu costumat, adica el a fost deghizat in Marilyn Manson, iar eu am fost o sotia aluia, Dita Von Teese, iar anul acesta ne-am costumat in reporterii Clark Kent si Lois Lane. In ambii ani ne-am costumat adecvat, cu ce ne trebuia; anul acesta ne-am facut pana si legitimatiile pe care le au personajele de la Daily Planet. A fost amuzant cand am fost intrebati la local daca suntem iar “impreuna”. Anul acesta pot spune ca m-am simtit mai bine ca anul trecut; au venit mai multi prieteni, am dansat, am baut, ne-am distrat… Pacat ca m-au nenorocit pantofii, altfel poate stateam mai mult. Nu pot sa spun ca anul trecut nu m-am simtit bine, dimpotriva, a fost special, dar anul acesta a fost mai multa distractie. Abia astept sa vina urmatorul Halloween, sa vedem ce idei ne mai vin pe parcursul anului.

P.S.: Dupa 2 zile, inca mai am febra musculara si ma doare gatul (ceafa) de mor de la cat am dat din cap.

Daca as putea...

2011-10-23T22:05:00.027+03:00

In urma cu vreo doua saptamani, prietenul meu mi-a propus (impus) sa scriu mai des pe blog, pe fiecare saptamana oferindu-mi o tema sa o scriu. Saptamana aceasta mi-a dat tema cam tarziu, adica vineri sau sambata, de aceea nu prea am avut timp sa ma gandesc cum trebuie la subiect. Tema de saptamana aceasta suna in felul urmator: ce lucru as schimba la mine pentru totdeauna (atat psihic cat si fizic) si de ce.

O sa incep cu defectele fizice sau lucrurile pe care le-as schimba la mine din punct de vedere fizic. Cred ca statura ma dezavantajeaza mult, nu-mi place ca sunt asa scunda, nu-mi place cum stau hainele pe mine. As arata mai bine daca as avea macar 5 sau 10 cm in plus (am 1,60), nu m-ar mai durea gatul cand m-as ridica pe varfuri ca sa… si nu m-as mai ridica pe varfuri cand as fi la tabla. Al doilea lucru pe care l-as schimba la mine ar fi tenul. Mi-ar placea mai degraba sa am tenul uscat, decat gras.

Lucrurile pe care as vrea sa le schimb din punct de vedere psihic sunt multe si din pacate ma caracterizeaza pe deplin, nu stiu daca as putea fi altfel. Sunt o tipa care face multe compromisuri, care trece peste multe chestii doar ca totul sa fie bine. De multe ori cand mi se intampla ceva sau ma cert cu cineva, incerc sa trec peste acea chestie. Nu-mi place sa fiu in conflict cu cineva (mai ales daca tin la acea persoana), de aceea incerc sa-l rezolv cat mai repede. Stiu, par slaba, mai ales ca uneori cedez la partea in care ma apar doar ca sa nu-l supar pe celalalt. In unele cazuri, daca incerc sa ma apar cu argumente, poate argumentele mele nu sunt destul de bune incat sa-l conving pe celalalt de ceva, de aceea prefer sa tac (uneori sunt interpretate gresit). De multe ori cand m-am certat cu cineva, sau mi-a facut cineva ceva, am iertat acea persoana, dar nu am uitat ce a facut. Sau poate am uitat, dar nu am iertat. Deci da, mi-ar placea sa renunt la compromisuri, mi-ar placea sa nu mai fiu asa slaba, mi-ar placea sa nu mai fiu timida si sa am mai mult tupeu si sa pot spune lucrurilor pe nume fara sa-mi fie teama ca celalalt o sa se supere sau o sa reactioneze urat.

Un alt lucru care ma deranjeaza este “tacerea”. De multe ori sunt foarte tacuta, nu prea am ce sa vorbesc, mai ales daca sunt cu cineva cu care nu am nimic in comun. Nu mi-as dori nici sa vorbesc incontinuu, sa nu-mi mai taca gura (e chiar obositor cand auzi pe cineva ca vorbeste intruna), dar mi-ar placea sa am mereu ce spune, sa am lucruri interesante de spus, sa am o cultura generala bogata.

Cam atat deocamdata, am zis mai sus ca nu m-am gandit mult la acest subiect, dar cred ca astea sunt cele mai importante, cu toate ca lista ar putea continua (doar sunt fata).

Sursa foto: www.ovisebdan.com/galerie/

Inapoi in timp

2011-10-16T22:53:00.015+03:00

Am fost intrebata recent ce moment din viata mea as vrea sa-l retraiesc si de ce. Viata mea nu a fost prea speciala pana acum, am avut destule probleme si destule momente nefericite, insa nu mi-au lipsit nici momentele frumoase. Au fost foarte multe momente pe care as vrea sa le retraiesc, insa atunci cand am fost intrebata, m-am gandit imediat la un moment pe care nu o sa-l uit niciodata.

In urma cu cateva zile inaintea Craciunului din 2010, adica anul trecut, am fost acasa la Ovidiu ca sa ne uitam la un film, “Hachiko: A dog’s story (Tale)”, apoi urma sa ne dam cadourile de Craciun. Dupa ce am vazut filmul (pe care l-am terminat amandoi in lacrimi), mi-a zis sa astept in camera ca o sa vina imediat. Cred ca am stat in jur de 10 minute; nu stiam ce avea de gand sa faca, dar imi dadusem seama ca pregatise ceva. Cand a venit in camera mi-a zisa inchid ochii si sa-l urmez in sufragerie. Cu toate ca mi-a zis de n ori sa nu deschid ochii, eu tot i-am deschis… Fail =)) (am fost prea tare). Cand am intrat in sufragerie ma astepta un brad impodobit si aprins, o patura intinsa langa el, cadouri langa brad si lumanarele peste tot. Am ramas fara cuvinte. Incercand sa imi dau seama ce intampla, deodata am auzit muzica… pregatise un CD cu melodiile noastre (melodii romantice). Am inceput incet sa dansam si apoi sa ne sarutam. Acel moment nu o sa-l uit niciodata, a fost cel mai frumos moment din viata mea, daca as putea spune asa. Acele minute pline de emotii, de fericire, de extaz… eram in al 9-lea cer, nimic nu mai conta atunci; era ca si cum am fi fost singuri pe lume. Dupa ce ne-am oprit din dansat, ne-am asezat pe patura si ne-am dat cadourile. Cadoul meu a fost o prostie totala (recunoaste, chiar asa a fost), insa al lui a fost foarte deosebit. Pe langa un parfum, mi-a scris si o scrisoare in care mi-a spus pentru prima oara ca ma iubeste. Imi amintesc cum tineam scrisoarea in mana, mainile incepusera sa-mi tremure, iar lacrimile imi curgeau pe obraji. Am fost extraordinar de impresionata, mai ales ca in perioada aia aveam si niste probleme in familie. Daca ar fi dupa mine, as repeta acele momente la nesfarsit, as vrea sa fie toata viata asa.

Stiu ca poate parea copilaros ceea ce am spus mai sus, dar pentru mine au fost niste momente extraordinare pe care nu o sa le uit niciodata. Multumesc, a fost foarte frumos ce ai facut pentru mine.

19 ani.

2011-10-10T22:38:00.029+03:00

De cand ma stiu zilele de nastere la mine au lasat de dorit, niciodata nu m-am simtit fericita de ziua mea; intotdeauna am fost trista. Motivul principal il stiu foarte bine persoanele apropiate. De cand ma stiu, mereu m-am simtit singura de ziua mea, niciodata nu mi-am facut o petrecere asa cum faceau alti copii, niciodata nu am chemat copii sau rude la ziua mea, niciodata nu am primit cadouri, niciodata nu m-am bucurat calumea de ziua mea.

Avand in vedere ca parintii mei sunt despartiti, mami nu a putut niciodata sa-mi organizeze petreceri pentru simplul fapt ca nu ne-am permis din punct de vedere financiar, dar am sarbatorit intre noi doua (uneori mai venea si mamaie). Mereu mi-a facut acel tort simplu (blat, ciocolata si frisca). Cand eram mica nu prea realizam cum stau lucrurile, dar pe masura ce am inceput sa cresc lucrurile marunte ca astea au inceput sa doara. Mereu cand ma mai duceam la aniversarile colegilor mei eram putin invidioasa si imi parea foarte rau ca nu eram si eu ca ei, “asa iubita” de toata lumea.

Mami a incercat intotdeauna sa ma faca sa ma simt ca un copil normal, sa nu duc lipsa unui parinte sau a unor bunuri, a incercat mereu sa imi ofere ceea ce alti copii aveau. Pentru asta vreau sa-i multumesc, dar in ciuda eforturilor pe care le-a depus, parca… nu-i suficient. Nu e vina ei. Poate e vina mea, poate e a tatalui meu, poate e vina tuturor care mi-au fost alaturi atatia ani. Intotdeauna am avut asteptari mari de la anumite lucruri, dar uneori am ramas cu un gust amar in gura.

In cel de-al 18-lea an am incercat sa organizez si eu o mica petrecere, dar totul a fost un esec. Nu a fost petrecerea pe care mi-am dorit-o (asa cum au avut-o alti tineri de varsta mea), nu m-am distrat, nu m-am simtit bine, am fost… dezamagita din nou.

Anul acesta am primit din nou o palma. Nici acum nu am organizat nimic, dar cel putin nu am mai primit tortul simplu. Daca la inceputul zilei se anunta a fi o zi trista, plina de lacrimi, intr-un final a devenit mai buna. M-am simtit din nou singura, dar m-am simtit mai bine decat de obicei.

Daca stau sa ma gandesc, in cei 19 ani ai mei nu am realizat mai nimic. Am mers la scoala, am luat capacitatea, am mers la liceu, am luat BAC-ul si acum sunt la facultate. De fapt, singurul lucru uimitor (pentru mine este, avand in vedere situatia) este calatoria din Franta. In schimb am adus multe dezamagiri. Acum unii ar spune ca nu prea ai ce sa realizezi in primii 19 ani. Da, asa este, dar na… Intotdeauna m-am temut ca oamenii din jurul meu vor fi dezamagiti din cauza asteptarilor pe care le au de la mine, iar eu nu o sa pot sa le demonstrez ca sunt asa cum vor ei sa fiu.

P.S. : Iti multumesc, Ovidiu, pentru ca mi-ai inseninat ziua si nu in ultimul rand, mamei, care a fost alaturi de mine mereu.

P.P.S. : Cat despre tine, imi pare rau ca dupa 4 ani de prietenie, de ziua mea ai avut brusc o amnezie. Iti multumesc.

Sursa foto: www.abeautifulrevolution.com

A inceput facultatea

2011-10-05T21:22:00.015+03:00

S-a dus vacanta si am inceput si facultatea. Precum am spus in postul “Viata de liceu - Impresii generale”, sunt la Facultatea de Electrotehnica din Craiova in primul an. Luni, pe 3 octombrie, am plecat la festivitate cu niste emotii cat carul, dar m-am calmat atunci cand am intrat in aula. Nu au fost foarte multi la festivitate, era cam pe jumatate plina si mai erau si profesori. Am fost putin cam crispata la inceput ca nu cunosteam pe nimeni, dar atunci cand am vazut listele cu grupele am intalnit intamplator o tipa care a fost cu mine in liceu si pentru moment m-am imprietenit cu ea. Dupa ce s-a terminat toata festivitatea am ramas destul de impresionata, atat de profesori, dar si de ceilalti colegi ai mei; profesorii mi-au lasat o impresie foarte buna, dar colegii nu prea. Oricum aia a fost prima impresie, m-am gandit ca daca o sa am sansa sa-i cunosc mai bine, poate sunt altfel decat mi-am imaginat eu.

In cea de-a doua zi de facultate m-am intalnit, tot intamplator, cu un coleg de clasa din liceu, Cioaca, si am aflat ca e cu mine la aceeasi sectie, dar in grupe diferite (macar eram cu cineva cunoscut). Chestia e ca el face si Facultatea de Automatica, Electronica si Calculatoare si se mai duce si acolo la cursuri, asa ca nu poate mereu sa fie cu mine. Pe durata cursurilor (Analiza Matematica si Chimie) am stat in preajma unui baiat mai ciudatel, nici macar nu am facut cunostinta cu el, doar am vorbit putin. Oricum era mult mai bine decat ratatii care au stat in spatele meu si au vorbit incontinuu. Tarani. Am avut 5 ore, de la 09:00 la 14:00… am murit de foame. Profesoarele mi s-au parut acceptabile, dar sunt sigura ca o sa am de furca cu Chimia . Nu mi-a placut niciodata materia asta si nu cred ca acum o sa fac vreo exceptie, mi se pare foarte grea.

Astazi avusei vreo 4 ore, de la 12:00 la 16:00; de fapt 3, ca la a doua ora de Metode si Procedee Tehnologice nu mai veni proful ca avu nu stiu ce sedinta. De la 14:00 la 16:00 avusei Tehnici de Comunicare cu o tipa care seamana perfect cu o prietena de familie. Ne spuse cateva chestii despre ce o sa facem semestrul asta si cam cum o sa decurga, iar dupa parerea mea o sa fie foarte naspa. Deja ne dadu tema pentru data viitoare, un fel de lucrare… sa prezentam o organizatie. Nu prea imi place sa vorbesc in public, iar la materia asta o sa facem asta mereu. Fml.

Azi mai cunoscui din ceilalti colegi, atat din grupa mea, cat si din alte grupe. Unii mi se parura de treaba si vorbii calumea cu ei, dar altii tot la tarani le ramane eticheta. Unii sunt foarte insistenti si nu le mai tace gura, dar unii sunt foarte timizi si nu se misca de pe loc. O sa fie ciudat pana o sa ma acomodez... asta e.

Momentan eu zic ca e ok, sper sa ma acomodez cu profesorii si sa inteleg explicatiile lor la cursuri si sper sa nu am probleme de nici un fel.

Franta

2011-09-30T12:25:00.012+03:00

13 August-1 Septembrie

Pe 13 august am iesit din Craiova. Gandul ca urma sa vad Franta era doar un vis, un miracol care avea de gand sa se implineasca. De multe ori mi-am imaginat ca sunt in calatorie si vizitez Franta sau orice alta tara, dar era doar un vis si era imposibil de implinit, mai ales din punct de vedere material. Am avut o sansa unica sa ies din tara, iar prietenul meu si ai lui parinti au facut acest vis posibil. Pentru aceasta doresc inca o data sa le multumesc, a insemnat foarte mult pentru mine, nu o sa uit niciodata.

La ora 16:00 am iesit din Craiova, nerabdatoare sa vad lumea, sa vad ce este “dincolo”, “pe lumea cealalta” pentru ca chiar este o alta lume. Am ramas uimita de indata ce am iesit din Ungaria (se aseamana destul de mult cu Romania). Austria, Germania, Franta…din punctul de vedere al peisajului, Romania se afla in antiteza cu aceste tari. Daca la noi vezi numai iarba galbena, copaci galbeni, gunoaie, mizerie, acolo zici ca e primavara. E totul atat de verde si de curat incat nu-ti vine sa crezi.

Am dormit in Timisoara, apoi a doua zi am parcurs Ungaria, Austria si Germania. Am mers cu masina. Germanii nu sunt prea diferiti de noi in privinta banilor. Cred ca era miezul noptii si inca eram pe autostrada, incercam sa gasim un hotel, sau o pensiune ceva, unde sa dormim. Pana la urma am luat-o pe o iesire si am parcat in fata unui hotel (cred). Tipul de acolo ne cerea 150 de euro pentru o camera cu 5 paturi, si cand l-am intrebat daca mai stie prin imprejurimi alt hotel a zis ca peste tot e la fel de scump. Cand colo’, chiar langa tipul asta, era un alt hotel si ne-a luat 35 de euro pentru o camera cu pat dublu. Mda..A doua zi m-am trezit destul de devreme, pe la 6 cred. De fapt nu stiu daca am dormit in noaptea aia, nu m-am simtit foarte bine. La 10 am plecat de la hotel, iar cateva ore mai tarziu intram in Franta. Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns in Saverne (cred) am ramas muta de uimire. Erau flori peste tot, verdeata, raulete, iar intrarea sau iesirea dintr-un sat parca era scoasa din basme. M-a fermecat pur si simplu. Erau copaci pe aici, pe acolo, insirati, apoi era poienita, apoi urma un raulet peste care era un pod care era vopsit in alb si decorat cu multe flori. Asta era intrarea. Cand ieseam din sat era poienita si apoi copaci. Foarte frumos.

Am ajuns in Paris pe la ora 20:00. Imi amintesc ca am deschis geamul si nu stiam la ce sa fac prima data poza. Tipul la care am stat locuia chiar in centrul Parisului, aproape de Sacre Coeur. Dupa ce ne-am lasat bagajele la apartament, am plecat sa ne plimbam prin Montmartre si apoi am vizitat si Sacre Coeur. Foarte multa lume la Sacre Coeur, stateau pe scari si nu aveau treaba, priveau orasul. La un moment dat l-am vazut pe unul care se plimba printre ei si vindea bere. Smecher. Dupa ce am iesit din catedrala (uimitoare), tipul la care am stat, Laurent, ne-a spus legenda catedralei (foarte interesanta), dar pe care am uitat-o…evident. Apoi ne-am mai plimbat putin, am vazut si Moulin Rouge, dar de la departare. In final am mancat la un restaurant chinezesc si pe urma ne-am dus acasa si ne-am culcat.

In ziua urmatoare ne-am trezit destul de devreme, toata ziua urma sa o petrecem pe strazile Parisului. Cand am iesit din apartament am coborat scarile pe spate. Erau din lemn si erau foarte alunecoase. Culmea a fost ca aveam si o sticla de ceva in mana (visinata cred ca era) si in momentul cand am alunecat am ridicat sticla in sus sa nu o sparg. Oricum nu m-am ranit foarte rau, doar mi-am julit cotul. Am luat metroul si ne-am indreptat catre Turnul Eiffel. Asta a fost prima noastra tinta. Cand am ajuns acolo, era nebunie. Am stat la o coada imensa vreo 2 ore cu doua italience in spate care nu s-au oprit din vorbit nici 5 minute. Am urcat doar pana la etajul 2, ca sa urcam pana in varf trebuia sa mai asteptam inca o ora si am renuntat. Ne dureau picioarele si muream de foame. Oricum a fost destul de misto de la etajul 2, am ramas uimita de atata frumusete, iar faptul ca eram acolo sus cu prietenul meu a fost destul de intens (sper ca nu a sunat aiurea asta). Mi s-a parut destul de interesant faptul ca a fost construit intr-un an. Daca incercau romanii nostrii cred ca il terminau si ei in 50 de ani. Dupa ce am coborat din turn, am mancat pe malul Senei (ce romantic) si pe urma am mers sa vedem muzeul Louvre. Nu am intrat inauntru, dar am admirat de afara piramidele si am stat cu picioarele in fantanile alea cu apa (foarte revigorant). Urmatoarea tinta era catedrala Notre Dame. Nici acolo nu am intrat, era o coada imensa si ne-am propus sa vizitam si Versaille, trebuia sa ne grabim. Am luat-o apoi pe Champs Elysees pana la Arcul de Triumf. Foarte frumos. Am luat metroul si ne-am intors la apartament. In ziua aceea am mers 10-11 km. Din pacate nu am mai apucat sa vizitam si Versaille, nu am avut timp si a doua zi trebuia sa mergem la un tip din Rennes, era ziua lui.

In dimineata urmatoare ne-am trezit cu cateaua lui Laurent langa noi, ne lingea mainile si maraia. Ne dadea trezirea :)). Am parasit apartamentul si ne-am mai plimbat pe stradutele de langa Sacre Coeur, la magazinele cu suveniruri. Cateva ore mai tarziu am parasit Parisul si ne-am indreptat spre Rennes. Pe drum, cand am oprit la o pauza de tigara, am descoperit intamplator un lac. Nu mai vazusem in viata mea un loc atat de uimitor, atat de limpede, atat de linistit. Peste cateva ore am ajuns la Crevin, un sat din apropiere de Rennes. Am dormit la o prietena, Elise, si nu ne-am mai dus la aniversarea tipului aluia.

Am plecat catre Rennes. In zilele ulterioare urma sa cunosc niste oameni foarte cumsecade. Mi s-au parut foarte de treaba si s-au purtat foarte frumos cu mine. Chiar daca eu nu prea stiam sa vorbesc, ne-am inteles pana la urma. In Rennes am vizitat centrul orasului, dar si un parc, Parc du Thabor. Este extraordinar parcul ala. Este atat parc, cat si gradina botanica. Am ramas uluita de cat de ingrijit era. Tot in Rennes am gustat din minunile bucatariei frantuzesti, galette, dar si mancare Mexicana, fajitas.Un lucru care mi s-a parut ciudat a fost masa. Mi s-a parut ciudat faptul ca atunci cand ne puneau pe masa alune/pufuleti/cipsuri etc puneau si toate bauturile tari din casa. Ciudata combinatie. De fiecare data ma ridicam plina de la masa, nu mai puteam respira. M-am ingrasat cu vreo 4-5 kg cat am stat in Franta.

In ziua a 14a, conform “Jurnalului unui turist” al prietenului meu, am fost la Saint Malo, apoi la muntele Saint-Michel. Saint Malo este un orasel de langa ocean, un port. Noi am fost in orasul vechi, sau mai bine zis in centrul istoric. Acesta este o cetate, iar de pe zidurile lui poti vedea orasul. Muntele Saint-Michel are o istorie foarte interesanta.Totul a inceput din secolul al X-lea cand in varful acestui munte (sau stanca) s-a construit un templu in onoarea Arhanghelului Mihail. In secolele XI si XII acest templu s-a facut mai mare, o manastire. In secolele XVII si XVIII s-au format ziduri si un sat a inceput sa se dezvolte dincolo de ziduri. A fost un simbol national in timpul Razboiului de 100 de ani; inainte de 1863 manastirea a fost folosita ca inchisoare. In zielele noastre este vazut ca o imagine a paradisului; in varful manastirii s-a pus cu ajutorul elicopterului statuia Arhanghelului. Un alt lucru deosebit este fluxul si refluxul care se intampla o data la 6 ore. Langa strada, se afla o parcare, iar daca iti lasi masina acolo in timpul fluxului si tu esti in munte, pa pa masina, nimeni nu ti-o mai scoate din apa. Daca nu ma insel, apa vine pana la strada. Mi s-a parut destul de misto faptul ca noi am intrat pe gratis in manastire pentru ca aveam varsta intre 18 si 26 de ani si eram din Uniunea Europeana, iar daca nu eram din UE plateam 5 euro.

In ziua urmatoare, am fost la aniversarea unui prieten, Greg. Cu tipul asta am vorbit mai mult in engleza, decat in franceza. A fost mai bine. Am inghetat putin de frig (e destul de racoare la ei in Bretania), dar a meritat, m-am simtit bine.

In ultima zi, ne-am intors la Crevin sa ne odihnim inainte sa plecam si ca sa-i las gazdei, lui Elise, o amintire, i-am spart sezlongul. Neintentionat, desigur. Nu stiu cum am facut, dar stiu ca m-am simtit foarte prost si m-am pus pe plans. Numai prostii am facut.

In ziua 18 am parasit Franta si din pura coincidenta am nimerit la acelasi hotel in care am dormit in Germania la dus. Problema a fost ca nu prea mai aveau camere si parintii prietenului meu au fost nevoiti sa doarma prin masina. Eh, asta e.

Pe 1 septembrie am ajuns in Craiova, pe la ora 17:00 si cum am intrat in oras am luat amenda. Frumos.

A fost o perioada frumoasa, am vazut locuri noi, am cunoscut oameni noi si interesanti, a fost o experienta de milioane. Au fost si momente neplacute, dar na…asta e. Ar fi foarte dragut daca m-as mai intoarce acolo, daca ar fi dupa mine m-as muta chiar acum acolo. M-am simtit foarte ciudat cand am ajuns acasa. Ma obisnuisem cu atatia oameni pe langa mine. Aproape ca ma pusesem pe plans. Voiam iar in Franta. Sper sa mai prind ocazii sa plec din nou acolo. Nu am vizitat tot in Paris si trebuie sa recuperez. Oricum, prietenii din Bretania ne asteapta cu drag. Sper sa-i revad.

Poze: "Jurnalul unui turist", dar si Facebook.

!

2011-08-13T13:18:00.003+03:00

Stiu ca am zis ca o sa scriu impresiile atat despre colegi cat si despre profesori, dar chiar nu am chef. Nu ma mai pasioneaza subiectul. In plus peste cateva ore o sa plec in Franta si o sa stau cam pana in Septembrie. Asa ca..a bientot.

Viaţă de liceu-- Impresii generale

2011-08-13T13:16:00.005+03:00

Se spune ca perioada anilor de liceu este cea mai frumoasa, este perioada cand ne facem multi prieteni, cand invatam lucruri noi, dar este si perioada cand trebuie sa luam decizii importante in privinta viitorului nostru.

Cand am terminat clasa a 8-a imi doream foarte mult sa intru in Colegiul National Carol I. Era un liceu bun, profesori buni… un liceu cu prestigiu. Imi amintesc ca dupa ce s-au facut repartizarile la licee si am vazut ca nu am intrat acolo, ci la Liceul de Informatica “Stefan Odobleja”, am plans vreo doua ore. Am fost foarte dezamagita. Liceul unde intrasem era in curte cu alt liceu, Grupul Scolar “Electroputere” , unde erau multi tigani si bataus…imi era foarte frica. Ma gandeam ca daca o sa intru acolo, o sa-mi iau bataie de la cei mai mari, asa cum vedeam prin filmele americane. Prima zi de liceu a fost foarte ciudata, am cunoscut o parte din colegi, diriginta, dar si pe cea care avea sa-mi fie colega de banca timp de 3 ani…sau 2.

Eram foarte ciudata in clasa a 9-a, eram tunsa scurt baieteste, purtam aparat dentar si eram foarte rebela. Colega mea de banca ma tine minte ca “fata in galben cu parul scurt”. In scurt timp am ajuns sa ii cunosc pe toti colegii si sa-mi fac o impresie cat de cat despre cum sunt ei. Imi amintesc cu cata nerabdare asteptam toti sa ne cunoastem profesorii. Unii ziceau ca sunt rai si exigenti, altii spuneau ca sunt buni si ca nu o sa avem probleme cu ei. In cele din urma marile noastre probleme in domeniul profesorilor au fost domnul Moanta, de matematica, si domnul Popescu, de istorie. Foarte exigenti, dar de treaba in afara orelor. Am avut ceva de munca in toti acesti ani cu acesti doi profesori. Bine, si cu restul, dar astia au fost mai importanti. Clasa a 9-a a fost o perioada plina de timiditate, in care abia ne cunosteam cu totii si incercam sa aflam cat mai multe despre liceu.

Dupa o tabara de aproape o saptamana, deja clasa a 10a se anunta a fi mult mai usoara. Unii dintre noi deja ne cunosteam mai bine, s-au format noi prietenii, s-au format cupluri, dar in cele din urma acestea s-au destramat. Clasa a 10-a a fost foarte distractiva, aventuroasa, a fost o perioada cand am cunoscut persone noi, am incercat experiente noi…. Am fost foarte entuziasmata cand a trebuit sa dansez impreuna cu cativa colegi de-ai mei, dar si cu unii mai mari in fata liceului de aniversarea acestuia. In perioada aceea s-a format o prietenie frumoasa intre mine si un coleg mai mare, cel care ne-a ajutat cu dansurile. Din pacate nu a durat mult. Nu stiu ce s-a intamplat. Apoi a fost excursia la munte. Pacat de peisaj, ca in rest m-am cam plictisit. Bine, am stat si putin si am apucat vremea nasoala, viscol.

O alta chestie care s-a intamplat in clasa a 10-a a fost separarea dintre mine si colega mea. S-a suparat pe mine dintr-un motiv stupid si a plecat din banca. De atunci, pentru un an jumate cred, am avut o alta colega, Ramona. Era o fata de treaba, dar ma plictisea ingrozitor. Cand eram cu cealalta colega in banca radeam mereu, vorbeam mereu, chiar si in timpul orelor, mai ales in cea de mate. Cu noua colega nu prea aveam nimic in comun. Mai povesteam, dar nu prea.

Clasa a 10-a a fost anul cand copiam in draci temele la mate de la altii, a fost anul cand majoritatea fetelor din clasa eram pasionate de dansuri si de baietii de a 12-a (unele fete din clasa stateau mereu pe hol si ii pandeau pe cei mai mari), a fost anul cand Lorena, una din colege, radea (am un filmulet cand Lorena rade cu lacrimi), a fost anul in care au avut loc mai multe schimbari.

Despre clasa a 11-a nu as putea spune prea multe. Din ce imi amintesc, evenimetele importante au fost doar majoratele. Daca as putea da timpul inapoi, nu cred ca as mai sta asa mult la ele, iar la unele nu m-as fi dus deloc. Sincer, fara suparare, majoratele au fost o pierdere de timp si bani. La unele m-am plictisit ingrozitor. Nu, nu sunt infumurata, doar imi exprim propria parere. M-am saturat de manele in perioada aia. Numai si numai manele, innebunisem.

Clasa a 11-a a fost un an in care m-am apropiat mai mult de partea masculina a clasei, m-am inteles bine cu mai multi baieti din clasa ( cu Robert si cu Silviu Calin m-am inteles foarte bine), dar pe de alta parte m-am indepartat de fete. Deja in clasa a 11-a o parte din colegi incepeau incet incet sa-si dea arama pe fata si sa le arate tuturor cine sunt ei de fapt. Lucru dezamagitor, avand in vedere ca pana atunci credeam ca am nimerit in cea mai buna classa, cu cei mai buni colegi, unde fetele nu erau niste pitzipoance increzute, iar baietii nu erau niste colcalari imputiti. Recunosc, am avut si specimenele astea, o pitzipoanca care pana la urma s-a mutat (slava cerului… nimeni nu ii mai suporta fitele, nici macar profesorii), dar si cocalari. Au avut loc mutari grozave, adica am scapat de aia pe care nu prea ii sufeream. Clasa a 11-a a fost un an plictisitor.

Ultimul an a inceput in forta cu ultimele majorate, al Mihaelei si al meu, dar si cu “achizitionarea” unui prieten. Mentionez asta pentru ca si el era din liceu si a avut un rol important in anul respectiv. Sa nu uit, in ultimul an mi-am recuperat colega. Ultimul an avea sa fie anul in care gandesc cel mai matur de pana atunci, sa imi consider sansele de a intra la o facultate si unde. Cand am inceput clasa a 12-a aveam planuri mari pentru viitor. Vroiam sa dau testul Cambridge si sa aplic pentru Academia Tehnica Militara. Evident ca atunci cand unii colegi sau chiar profesori au auzit acestea au inceput sa rada si sa-mi spuna ca nu o am nicio sansa. Daca pana atunci profesorul Moanta era pentru mine un om simpatic, glumet, in ultimul an de liceu am inceput sa-l dispretuiesc enorm. Si nu am fost singura. Asa cum a fost cu Moanta, asa s-a intamplat si cu o parte din colegi; aceia cu care inainte ma intelegeam bine, acum erau insuportabili.

In ultimul an am ajuns sa-mi cunosc foarte bine colegii. Imi parea rau ca am ajuns sa-i cunosc asa bine si regretam ca am zis la inceput ca sunt cei mai tari colegi. De multe ori mi-au demonstrat ca sunt niste idioti infumurati, aproape pe fiecare zi, dar cred ca cel mai bine au dovedit-o in excursia din iarna. Se pare ca i-a deranjat foarte mult faptul ca am ales sa stau in camera cu prietenul meu, ceea ce i-a facut sa se comporte ca niste salbatici (au inceput sa arunce cu mere, sa dea cu pumnii si cu picioarele in usa ca animalele). Si culmea e ca profesoarele (diriginta si profa de informatica) au fost de acord cu ei. Chiar nu am inteles de ce trebuiau sa faca asa. A fost alegerea mea cu cine stau in camera si nu cred ca lucrul acesta trebuia sa-i afecteze in vreun fel. In fine, important e ca mi-am petrecut excursia in liniste si a fost foarte deosebita, chiar daca animalele din clasa mea au incercat sa distruga asta. Imi pare rau ca nu mi-am petrecut excursia ca voi, imbatandu-ma si dand din cur pe manele toata noaptea. Asta puteam sa o fac si in oras.

Clasa a 12a, de fapt liceul s-a terminat intr-un mod foarte urat, ne-am despartit certandu-ne. Cam asa a decurs toata clasa a 12a, in fiecare zi certandu-ne, in fiecare zi unele persone crezandu-se foarte smechere, facand comentarii rautacioase la adresa altor colegi sau chiar profesori (Calin, Stefan si Florea, de multe ori astia erau smecherasii clasei care tot timpul au avut ceva de comentat). In clasa a 12a m-am cam indepartat de toata lumea din clasa…, aproape. Am ramas apropiata doar de cativa, care au meritat. M-am indepartat de aproape toate colegele, m-am indepartat chiar si de acelea care candva imi erau prietene bune (Diana si Mihaela). Daca pana atunci stateam in pauze cu colegii in scoala sau afara, anul aceasta nu prea am stat cu ei, de fiecare data ieseam singura cu prietenul in pauze sau cu aceia de care ziceam ca m-am inteles mai bine cu ei.

Evenimentul cel mai important si cel mai asteptat anul acela a fost, desigur, bacul. A fost dificil, din punctul meu de vedere, la unele materii au fost subiecte dificile (fizica), dar m-am descurcat bine. A mai fost si chestia cu camerele, profesorii au fost foarte speriati de chestia asta, deci nu prea i-au lasat pe unii sa copieze. Prin alte sali, din ce am auzit si eu, i-au mai lasat sa sopteasca , dar atat. Recunosc ca bacul l-am tratat cu indiferenta, nu prea am invatat foarte mult pentru el, am avut o lene cronica tot anul. Ma gandeam ca daca fac precum in clasa a 8a, sa invat pe ultima suta de metri, o sa fie mai bine, dar se pare ca nu am acumulat destul de multe cunostinte pe ultima suta de metri. Imi mai trebuia ceva timp. Oricum, eu sunt oarecum multumita, nu sunt cine stie ce destaptaciune, dar nici proasta nu sunt. Important e ca am luat bacul. In schimb imi e necaz ca unii din clasa nu stiau nici macar sa scrie corect sau nu aveau minimul de cunostinte necesare si au luat note mai mari ca mine, dar nu conteaza asta...noi sa fim sanatosi. Stiu ca puteam mai mult de atat, dar asta e. Fiecare cu norocul lui. Acum am aplicat la o facultate de aici din Craiova, Facultatea de Electrotehnica. Nu prea sunt asa convinsa de ea, dar e mai bine decat la Facultatea de Automatica, Electronica si Calculatoare unde vroiam sa aplic inainte. Si oricum, in Craiova nu prea faci nimic cu facultatea.

Cam atat (nu am final).

Viaţă de liceu part IV -- Poze

2011-07-05T21:59:00.054+03:00

Viaţă de liceu part IV

2011-07-05T13:34:00.019+03:00

Suntem in luna iulie, scoala s-a terminat de mult, a trecut si bacul, deci cred ca e timpul sa asez in acest document ultimele amintiri din liceu, intamplari care au avut loc in clasa a XII-a, dar si o impresie generala despre liceu, despre colegi si despre profesori.

Anul acesta a trecut incredibil de repede, a fost un an…neutru pentru mine, a trecut pe langa mine fara sa-l simt cum se duce. Nu a fost cine stie ce anul asta. Nu am prea multe amintiri, cel putin nu placute.
Intamplari sau perle amuzante nu prea sunt, dar o sa pun aici tot ce am strans pana acum, inclusiv poze. Nu o sa le mai pun pe categorii ca nu mai are rost si nici nu am prea multe ca in clasa a X-a sau a XI-a.

Mi s-a înceţoşat un ou. (ochi) – Elena

Omoară-mi panseluţa că mă omoară ea pe mine. – Elena

O sută şi doi bani. (20 lei). – Denisa

Au reuşit 95%...aia 5% erau prea beţi, n-au nimerit foaia, au scris pe bancă. – Moanţă

Ce-mi plac picioruşele de pinguin. (porumbel) – Elena

Alex: I like fuck bitch.
Cioacă: Tu fuţi o plajă?

Alex: Ai prieten?
Denisa: Da.
Alex: Şi ce dacă...şi eu.
Cioacă: Şi tu ai prieten?

Cioacă: You smell like shit
Alex: Miroşi ca o oaie.

Anghel: Que pasa?
Cioacă: Va fa-n culo.
...
Denisa: Anghele, simţişi ceva?
Anghel: Încă nu.

Elena: Dă în ISR!
Denisa: Mă-sa!
Elena: Dă şi în mă-sa! Dă în Lenuţa..
ISR (ţipând): Yes, motherfucker!!!

Prof. Istorie: De ce cel Mare? (Ştefan cel Mare)
Călin: Poate că avea steagul foarte mare.

Elena: Doamne Dumnezeul meu ateu...ce mi te-a dat...Dumnezeu?!

Elena: Care se manifestă prin care sunt prezente.

Elena: De ce ai ciocul deraiat?
Călin: Au fost şinele prea subţiri.

Denisa: Like a virgin, UNTOUCHED for the very first time.

Prof. Biologie: Hei, termină cu păsărica!!! (când a adus Lori cioara de jucărie)

Moanţă: Căline, te dau afară. Tu şi când taci vorbeşti.

Silviu M.: E mai topit ca Windows 95. (despre Călin)

Moanţă: La două săptămâni vă dau lucrare cu subiecte bam-bam-bam, pe urmă o altă lucrare cu bam-bam-bam.
Călin: Bam-bam-bam-4!

Elena: Piiiizdă!
Diana: Mă strigaşi cumva?

Diriga: Izvoria...ăăă, istoria ca izvor de inspiraţie.

Lori: Luna iubirii.

Diriga: Cornel Constantiniu e foarte grav bolnav...nu ştiu dacă mai trăieşte.

Creţu: Cunoaşterea este modul de a supravieţuii într-o lume atât de nebună.

Diriga: Cu ce îşi hrănea Traian Pisică copii?
Ştefan: Cu Whiskas.

Prof. Geografie: Trebuie să vii să iei note.
Călin: Eh, de parcă trebuie să fie toţi numai cu stiloul în mână, mai trebuie să fie şi căcănari.

Diriga: În Coreea de N nici musca nu intră fără paşaport.

Costi: ...secretul ascuns în fundul inimii sale.

Ştefan: ...a parcurs universul pentru a face copiii..
Prof. Franceză: Moş Crăciun nu face copii!

Prof. Franceză: Dacă lipseşte Ştefan, de ce să fie şi Robert?! Rămâne nealăptat.

Iancu: Uu, what does this button do?
Florea: Bă Iancule, te crezi Dee-Dee? Cu 100 de kg mai mult.

Elena: Panseluţele, respectiv sushi-urile noastre.
Silviu M.: Da de ce sushi? Miros a peşte?

Elena: Mă duc să mă piş de fericire...nu puteam de nervi.

Elena: Hai să bârfim!
Silviu M: La naiba fată, nu ştiu.

Diriga: Mama ta de ce nu vine la şcoală?
Elena: De lene :-??

Călin: Barba mă-tii (Călin uitându-se în oglindă).

Moanţă: A fost unul din cei mai buni elevi din Odobleja, dar a început să-şi iroo...mai bei mă?

ISR la tablă la matematică...nu ştie să rezolve problema; vine Moanţă la tablă şi o rezolvă, şi după un moment de linişte:
ISR: Păi, rezultă ceea ce trebuia demonstrat, nu?

În timpul orei de franceză, Călin începe să înjure „Shut the fuck up”. Profa se uită urât la el..
Călin: Doamna, am zis în engleză, nu ştiam ce zic.

Culmea ghinionului: Călin s-a prostit şi a rămas aşa.

Călin şi-a ras mustaţa şi mănâncă ciorba cu impurităţi...o filtrează.

Călin şi-a ras mustaţa pentru că a pierdut la Counter.

Anton Holban, Jocurile Daniei

2011-06-03T20:57:00.000+03:00

" Sunt un om complicat sau, ca să spun mai puţin favorabil despre mine, încurcat. Nimic nu se rezolvă simplu. Pentru o chestiune neînsemnată am nesfârşite ezitări. Nu mă pricep să merg pe drumul drept, ocolesc. Găsesc mai multe mijloace posibile şi nu mă pricep să aleg. Sunt politicos mai mult decât trebuie, mulţumesc dacă se ocupă cineva de mine, atât de mult că incomodez. Mă ascult când vorbesc şi nu sunt încântat de vorba pe care o spun. Îmi acopăr timiditatea cu unele isteţimi nepotrivite. Nu ştiu cum să ma port cu vecinul, sunt prea umilit sau prea pretenţios. Monologhez pe ascuns şi cineva mai pretenţios poate să mă învinuiască de lipsă de sinceritate. Multe artificii pentru cel mai mic gest. Nu mă pricep să limpezesc #da# sau #nu#. Fac o paranteză, căci un nou gând s-a intercalat, totdeauna conţinând în el un chin; povestind ceea ce s-a întâmplat odinioară, eu fac constatări de ceea ce se întâmplă chiar în momentul povestirii. Sunt gelos, ridicol de pretenţios."

Articolul este preluat dintr-o carte cu teste pentru bacalaureat.

Viata e nedreapta

2011-05-25T22:31:00.003+03:00

Faci parte din grupurile populare, poate esti chiar capul grupului. Intotdeauna ai fost rasfatat, parintii tai ti-au oferit tot ce ti-ai dorit, ai calatorit prin multe tari, poate te-au lasat sa te duci chiar singur.
La varsta de 18 ani ai primit cadou de la parintii tai o masina, ca sa nu mai zic de restul de n cadouri, plus bani. Poate ca atunci cand erai mic primeai bani pentru orice nota buna luata la scoala. Ai fost indopat cu dulciuri, tocmai de aceea dupa ce ai mai crescut putin a trebuit sa te duci la sala sa slabesti, pentru ca prietenii tai incepusera sa rada de tine.
Intotdeauna ai fost inconjurat de cca 500 de prieteni, intodeauna ai avut cu cine sa te distrezi, sa pleci, sa participi la n evenimente si concursuri…pentru ca ti-ai permis.
Nu mai zic ca acum urmeaza bacul sau un examen important. Normal ca o sa-l iei, poate cu note mari, dubios de mari avand in vedere ca tu nu stii nimic…sau poate stii. O sa apelezi la tati. Facultatea tot tati o sa o plateasca. Poti sa intri la orice facultate vrei, important e sa fie importanta, restul nu conteaza…plateste tati. Nici macar nu te intereseaza ca unii sa sacrifica, punandu-si bani deoparte ca sa aiba cu ce platii meditatiile, sperand sa intre la o facultate buna si sa exceleze pe meserie. Te doare in fund de cei care invata pe rupte sa ia examenele, tu preferi sa ii iei pe toti peste picior, sa-ti bati joc de ei, sa le arati lor cat de important esti tu, cate relatii ai, ce bogat esti si ca o sa faci mult mai bine ca ei…pentru ca ai bani. Cand o sa termini facultatea si o sa incepi sa lucrezi (probabil o sa ai propria ta firma…doar iti permiti, nu cumva sa ai vreun superior) o sa platesti, o sa-ti vinzi si sufletul ca sa fi primul ca apoi sa te lauzi tuturor ce mare si tare esti tu.
Vezi tu, viata e nedreapta. Le da sanse unor dobitoci ca tine sa reuseasca, in loc sa-i ajute pe cei in nevoie sau pe cei care au vointa sa faca un lucru. Nu o sa-ti dai seama niciodata cum e viata de fapt daca continui asa, o sa fii superficial, o sa crezi ca totul ti se cuvine, ca toata lumea exista doar ca sa te distreze (cum erau clovnii la curtea regala). Continua sa fii prost si orb, prostia nu o sa te ajute in viata, dimpotriva…sper sa-ti pierzi toate persoanele pe care le crezi apropiate ca sa-ti dai seama cat de grea este viata. O sa-ti dai seama pana la urma (sper) ca toata lumea te uraste. Bafta in a fi un magar/ ratata in continuare!

Foarte bine!

2011-05-02T19:45:00.002+03:00

E bine ca dupa un an incepi si tu sa ma sprijini, e bine ca pana acum te-a durut in fund unde dau mai departe, e bine ca pana acum ziceai ca nu sunt in stare de nimic si ca nu o sa intru, iar acum imi spui ca totul va fi bine, sa ma sprijin singura...da, pana la urma tot singura raman, nu? Unde ai fost pana acum cand ti-am cerut sprijinul? Doar de atat aveam nevoie, sa-mi spui ca totul va fi bine, sa ma incurajezi.

Temere (1)

2011-02-27T16:01:00.003+02:00

Ies de la meditatie, in sfarsit. Afara e intuneric si ger. Incerc sa ma grabesc sa prind autobuzul, dar mi-e frica sa ma grabesc..sunt caini prin imprejurimi si cu toate ca intotdeauna am preferat cainii, acum incepe sa-mi fie teama de ei. Odata am fost muscata de unul fara sa-i fac nimic, am fost luata prin surprindere…si tot pentru ca ma grabeam. Asa ca o sa incetinesc putin, o sa par degajata si o sa incerc sa imi ascund frica. Merg spre statia de autobuz. Ma uit la ceas, e deja tarziu. Profa imi dadu drumul mai tarziu, iar prietenul meu ma asteapta in centru. O sa mergem sa bem o cafea sau o ciocolata calda. Intotdeauna ma asteapta cand ies de la meditatie, e un dragut. Tot gandindu-ma la prietenul meu, observ cum trece autobuzul pe langa mine. Off, daca ajungeam cu cateva secunde inainte. O sa-l astept pe urmatorul, dar sper ca nu intarzie prea mult. Incerc sa-l sun pe Cristi sa-i spun ca intarzii. Fuuuck, imi expirara minutele si nu mai am nici credit. Sper sa ma sune el. In fine, imi pun castile in urechi si dau drumul la mp4. Sunt singura in statie. Ce tare, “The day that never comes” de la Metallica, melodia mea preferata, sau una din ele. Autobuzul asta nu mai vine, baga-mi-as picioarele in el. Hai mai repede, in mortii ma-tii.
In timp ce astept autobuzul, vad ca nu mai sunt singura in statie. Un barbat de varsta a doua, cred, se apropie. Se uita la mine ciudat si insistent. Ma sperie, intru in panica. Incerc sa imi stapanesc emotiile, dar in mintea mea zboara tot felul de ganduri macabre. Ma plimb, ma uit la ceas. Hai autobuzule o data. Ma uit in trecere la ala, iar se uita. Macar daca mai era cineva in statie, eventual o femeie, nu imi mai era asa frica. Poate exagerez eu, poate nu se uita la mine, poate..Sunt prea speriata de bombe, dar nu se stie niciodata ce poate fi.
In sfarsit, veni. Intru in autobuz si ma pun pe un scaun la geam. Oh, proasta alegere. In fata mea se puse exact barbatul misterios. Mi-e frica, incep sa respir greu. Macar daca aveam credit, il sunam pe Cristi. Ajung in centru. Cobor. Incerc sa vad daca e Cristi acolo, dar nu il vad. Sper sa ajunga mai repede. Merg incet si aud pasi in spate..incerc sa ma uit lateral, vad o umbra in spatele meu. Probabil e umbra mea, de multe ori ma sperii de umbra mea 3D. Ma prefac ca traversez si cand ma uit in spatele meu e chiar barbatul ala. Bai frate, nu mai scapai. Ce naiba vrea? Vrea sa ma jefuiasca, vrea sa ma violeze, vrea sa ma rapeasca? Una din astea 3…sau poate are din intamplare acelasi drum cu al meu. Poate sunt eu paranoica. Si daca are acelasi drum cu al meu de ce se uita insistent la mine? Hmm..
Uite-l pe Cristi. Ma duc sa-i sar in brate si sa-i spun toate astea. Acum ma simt in siguranta.

Craciunul D'Altadata

2010-12-29T18:43:00.003+02:00

Imi amintesc cum era Craciunul cand eram mica, era mult mai special decat este acum. Pot sa spun ca intotdeauna am fost pasionata de aceasta sarbatoare, tot timpul a fost sarbatoarea mea preferata.
Din timpul vacantei de vara planuiam ce o sa fac de Craciun, ce decoratii imi lipsesc si ce sa mai cumpar. Intotdeauna mi-am petrecut Craciunul la tara si pot sa spun ca au fost cele mai frumoase Craciunuri, pentru ca eram in familie. Imi amintesc ca seara, dupa ce faceau bunicii mei focul in soba, obisnuiam sa dau drumul la radio unde ascultam ori muzica populara, ori colinde..depinde ce bagau aia. Tataie se aseza pe un scaun langa soba si mine ma urca pe genuchiul lui si incepea sa-mi cante colinde sau sa-mi spuna o poveste, de multe ori cea cu Cei Trei Crai de la Rasarit. Ascultam fascinata povestea sau cantecele in timp ce ma uitam la geamul care era inghetat si facuse flori de gheata. E cea mai frumoasa amintire pe care o am cu Craciunul.
In dimineata de Ajun ma trezeam foarte devreme ca sa apuc “puii”. Aducea tataie un cos cu paie si aia se presupuneau a fi puii. Ma invatase mamaie o poezie pe care trebuia sa o spun atunci cand aruncam “puii”. Mai tarziu urma sa vina si mami la tara si eram foarte bucuroasa. Bineinteles, ca inainte sa ajunga ii scriam un biletel Mosului (mami se presupunea ca era ajutorul Mosului si avea sa-i dea lui acel biletel) unde ii multumeam pentru darurile aduse in anii precedenti, apoi imi ceream iertare daca facusem vreo boacana in timpul anului (de unde? eram cel mai cuminte copil) si apoi ii mai ceream cate o chestie. De multe ori Mosul venea incarcat cu vreo 2 plase pline…chiar daca nu imi aducea tot timpul ce-i ceream in biletel, eram foarte incantata de ceea ce-mi aducea Mosul, de aceea nu concepeam faptul ca Mosul nu exista si de fapt era cineva din familie care imi punea acele cadouri la cap.
Dupa sarbatorile de iarna, mergeam la scoala, unde ne intrebam unii pe altii ce am primit de la Mos. Mai auzeam pe la altii ca de fapt Mos Craciun nu exista si ca parintii sunt cei care ne aduc cadouri. Refuzam sa cred asta si pur si simplu ma gandeam de unde ar avea mami atatia bani sa-mi cumpere toate cadourile plus cadourile pentru bunici, plus ce mai trebuia de cumparat. Cred ca eram in clasa a 4a cand l-am descoperit pe adevaratul Mos Craciun. Era tataie, care se trezea tot timpul pe la 4 dimineata si ne punea tuturor cadouri la cap. In timp ce el incerca sa ne puna cadourile, l-am auzit fosnind plasele si atunci m-am trezit si l-am vazut. Pe de o parte a fost amuzant, dar pe de alta a fost..dezamagitor. De atunci Craciunul nu a mai fost la fel. Stiam ca nu mai exista Mos Craciun, chiar daca primeam cadouri in continuare.
Imi amintesc, de asemenea, ca aveam un caiet unde imi scriam tot felul de colinde, poezii sau urari sau ce mai auzeam pe la televizor si imi placuse. Acolo desenam si imi lipeam poze cu Mos Craciun, sau alte chestii care apartin de Craciun, pe care le decupam din reviste sau ambalaje de ciocolata sau suc.
Aveam maraton la televizor. Se stia ca atunci cand vine Craciunul si ma duc la tara o sa stau numai la televizor. De ce faceam asta? Pentru ca bagau numai filme de Craciun sau desene (si acum fac asta). De multe ori ma certam cu mamaie pe televizor sau ma punea sa-l sting, dar eu nu o ascultam.
Am observat ca spre deosebire de alti copii, la mine veneau in vizita 3 mosi: Mos Nicolae care era sarac, Mos Craciun care era bogat si Mos Vasile, zis si Mos Gerila, care era foarte sarac. Oricum, nu am fost niciodata dezamagita de cadouri, tot timpul am fost satisfacuta de ce primeam. Dar cu timpul, Mos Vasile a incetat sa mai existe (acest mos obisnuia sa vina in noaptea de revelion).
Acum nu mai este pic de magie in Craciun, e ca orice alta zi. Doar perioada dinainte de Craciun e frumoasa, dar pe urma deja se strica totul. Nu mai este atmosfera aceea, nici macar familia nu mai…familie. A ramas totul in copilarie, dar macar sunt amintiri frumoase.
In fiecare an am sperat la un Craciun mai bun, la un “Craciun din povesti”, dar pe fiecare an se pare ca e mai urat si mai trist. Eu sper in continuare la un Craciun fericit, alaturi de cei dragi sau de cel drag.
Intotdeauna mi-au placut Craciunurile americane. E un pic ciudat, dar cel putin sunt mai frumoase ca ale noastre. Aia au atmosfera, la noi doar se bea si se mananca de Craciun. Cam asta vad romanii (sa nu uitam de vesnicele scandaluri din cauza banilor sau mai stiu eu ce). In fine, sper sa ajung vreodata acolo si sa petrec macar un Craciun.

johnny cash - christmas as i knew it

Prieteni si prietenia

2010-12-09T18:16:00.001+02:00

Prietenii..stie cineva ce este prietenia adevarata? A avut cineva vreodata un prieten adevarat? Foarte putini, cred. Restu, asa credeti..dar nu ati avut. Prietenul este persoana care a fost alaturi de tine de-a lungul anilor, care niciodata nu te preseaza, nu se supara pe tine din orice prostie si nu te face vinovat de ceva ce se presupune ca ai facut atunci cand are el chef.
Din majoritatea persoanelor cu care am fost prietena, o singura persoana a stat tot timpul alaturi de mine..niciodata nu m-a dezamagit. In momentul de fata mi-am dat seama care sunt cu adevarat prietenii mei si cei care sunt doar amici sau cunostinte. Si imi pare rau ca am realizat asta, pentru ca pana acum credeam altceva..oricum sunt totusi bucuroasa de rezultat.
Mi s-a reprosat in ultimul timp ca sunt foarte rautacioasa si ca nu mai dau semne de viata sau ca nu mai ies, etc. In primul rand, ca sa citez un prieten bun, prietenia nu este o lista de obligatii. Prietenia o savurezi. Nu conteaza de cand timp nu v-ati mai vazut sau nu ati mai iesit impreuna, conteaza sentimentele si momentele in care ati fost impreuna, cand v-ati bucurat de ceva sau cand v-a intristat ceva. Orice amintire conteaza…nu conteaza unde s-a intamplat asta, la scoala, acasa, pe internet, in oras.
Cum spuneam mai sus, mi s-au reprosat multe chestii in ultimul timp, iar aceste reprosuri m-au facut sa ma simt vinovata. Nu e normal.
Imi pare rau ca nu mi-am apreciat destul prietenii..putinii pe care ii am. Mi-e dor de tine, prietena.

PS: multumesc mult, o.

Hachiko: A Dog's Story Soundtracks

2010-11-24T20:43:00.000+02:00

Hachi soundtrack - Japan

hachi soundtrack - new home

hachi soundtrack - the foot

hachi soundtrack - dance rehersal

hachi soundtrack - storm and the rescue

hachi soundtrack - the second dance

hachi soundtrack - under the fence

hachi soundtrack - treats from cate

09 Parker's Dance Played On Piano - parker's dance played on piano

hachi soundtrack - parker and hachi walk to the station

hachi soundtrack - baby

hachi soundtrack - marriage bath

hachi soundtrack - fetch

hachi soundtrack - to train together

hachi soundtrack - packing boxes

hachi soundtrack - parker and hachi

hachi soundtrack - hachiki runs away

hachi soundtrack - memory of the storm

hachi soundtrack - Waiting For Parker Again

Hachi soundtrack - Last Trip To The Station

hachi soundtrack - goodbye

hachi soundtrack - hachi, parker and cate & memories

Orb

2010-11-01T22:55:00.000+02:00

Hmmm…nu pot, chiar nu pot spune. Îmi este imposibil oricât aş încerca. E ca şi cum mi-ar da cineva poruncă să omor una din persoanele mele apropiate. Ok, e cam deplasată comparaţia, dar simt cum creşte şi se face mare, prinde putere şi atunci poate o să-mi pierd minţile…dacă nu încep chiar de acum.

Mai tarziu: heh, am rezolvat si cu asta :D. Sentimentul e reciproc si pot vorbi degajata despre asta. E ok.

"eo shi eaaa:X:X:X...noi:X"

2010-10-24T15:46:00.000+03:00

Ma enerveaza persoanele care mai nou au trecut de la hi5 la Facebook (feisbuc). Hi5-ul nu le mai place, trebuie sa aiba si feisbuc. Si aici nu ma refer la toti, pentru ca si eu am avut hi5, recunosc, apoi mi l-am dezactivat si am trecut pe feisbuc. Ma refer la toapele si topii, ca sa le zic asa, care transforma feisbucul in hi5. Isi pun descrieri penibile, gen “pt k`mi place mie :X...nu conteaza tie :)))” sau “eo cu Robertah ce te uitiiii :))))))) =))))”. Pe bune acum, e penibil. Cand aveam hi5-ul vedeam pe unele profile unele descrieri de genul asta si imi dadeam palme in cap de atata prostie.
Pe langa descrieri mai sunt si pozele modificate, cum si le puneau pe hi5, cu sclipici, stelute, inimioare si rame..ma-sa.
Vazusem de mult pe hi5 un profil in care una avea poze nud..gen, nud nud. Ah? Wtf? Cum? Mai nou se pare ca au trecut si pe feisbuc cu poze de genu asta, sau cu poze in pozitii din alea de..ma abtin.

.

2010-10-10T16:31:00.003+03:00

A trecut cam o luna de cand a inceput scoala, dar nu conteaza asta. Practic, cam de acum a inceput scoala calumea..si toamna,,si frigul. Sincer, nu prea vroiam sa inceapa scoala. Chiar imi placea in vacanta., cand nu faceam nimic si nu ma trezeam de la 6:20 dimineata, stateam la calculator cu orele, apoi ieseam pe afara..frumos, nu? Poate. Acum mi-am reluat programul si cu toate ca nu prea imi place, totusi..imi place. Mi se pare interesant si specific..mie.
Mai intai este trezirea, la 6:20. Uneori mai dorm 5 minute ca sunt prea obosita, uneori depasesc acele 5 minute. Urmeaza dusul la baie, care mai dureaza inca 10 minute. Dupa toaleta urmeaza micul dejun care tine si el cam tot 10 minute..depinde cat mananc. Imi fac ghizdanul, ma imbrac si ma pregatesc sa plec. Lucruri ca semaforul, frigul de dimineata, mirosul de covrigi calzi, alergatul dupa autobuz, aglomeratia din autobuz, acelasi peisaj, dar schimbat pe fiecare zi, aceleasi persoane, aceeasi destinatie au inceput sa ma faca fericita, chiar daca fac parte din monotonia zilnica, au inceput sa faca parte din viata mea. In ultimul timp din aceste lucruri face parte si sarutul de ‘buna dimineata’, apoi sarutul de ‘la revedere..ne vedem maine’ :).
In concluzie, sper sa fie un an bun, cu bune si cu rele..mai putine rele :)). Avand in vedere ca sunt in clasa a 12a si e ultimul an, imi doresc sa pot reusi sa le fac fata la toate, sa am timp de toate, sa iau bacu, sa intru la facultate :)) (acolo unde vreau eu)…sper sa fie totul bine :D.

Worst birthday ever

2010-10-10T12:38:00.000+03:00

..se presupunea ca atunci cand faci 18 ani ar trebui sa fii cel mai fericit, ca esti major...si toate cele. Ei bine, la mine nu a fost asa, am avut cea mai urata aniversare din viata mea. Nici nu ma asteptam sa iasa atat de prost. De ce frate? Pentru ca sunt eu…era evident ca trebuia sa mi se intample mie.
Inainte de toate, am incercat sa fac si eu o mica petrecere cu prietenii apropiati..a iesit varza. Ne-am dus intr-un local, am baut, am mancat..a fost bine, dar in schimb am avut probleme cu muzica. Deci cum sa te simti bine daca idiotul ala de patron baga numai si numai muzica plictisitoare? Ne-am dus la el de n ori ca sa schimbe, sa puna ceva mai antrenant, sa ne faca sa ne ridicam de la masa si sa sarim ca nebunii…Nu! Pur si simplu nu a vrut. Deci ne-am plictisit de moarte. Cel putin eu m-am mai ridicat de cateva ori de la masa, am mai dansat cu cateva prietene, dar restul numai jos au stat. M-am simtit de cacat. Pe la 2 m-am enervat si i-am intrebat daca vor sa mergem in alta parte, ca se parea ca acolo nu se distra nimeni. Practic, i-am dat afara :)). Probabil s-au simtit prost, dar eu m-am simtit si mai prost. Am plecat. Ne-am hotarat in cele din urma sa mergem in alt local. Am ajuns pana la mine si apoi ne-am despartit. Trebuia sa ma duc cu o prietena pana la mine, iar restul grupului au plecat. Foarte frumos. Deci la 2 noaptea eram cu tipa respectiva singure..pe strada. In fine. Pe drum, in timp ce mergeam spre centru, ma suna o alta prietena sa-mi reproseze o chestie..deci, dupa ce ca ma simteam ca naiba, m-a facut si ea sa ma simt si mai ca naiba ( stiu ca ti-ai cerut scuze pentru asta si ti le-am acceptat, dar trebuia sa pun la socoteala si chestia asta, ca un lant nenumarat de nenorociri). Ne-am intalnit cu grupul si ne-am dus intr-un alt local, unde nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in plans. Pana la urma mi-a trecut tristetea cu o bere. Toate bune si frumoase. Am ajuns acasa pe la 4 jumate. M-am culcat.
A doua zi, pe 9, trebuia sa fac o alta masa acasa cu familia. In urma unor dispute intre matusa si bunica mea, matusa s-a hotarat ca nu vrea sa mai vina la ziua mea, pentru simplul fapt ca nu vroia sa o vada pe mamaie. Deci, nu o interesa ca era ziua mea si putea sa vina pentru mine..o interesa mai mult bunica-mea. Bine frate, foarte misto din partea ta. Pe langa matusa-mea, nici cei de la Slatina nu au vrut sa vina…aveau alte pretexte stupide. Ca sa nu mai spun ca bunica de la Slatina nici macar nu m-a sunat sa-mi zica la multi ani :)). Deci am primit ieri o gramada de urari de ‘la multi ani’ de la persoane cu care nu am nici o legatura, sau am vorbit doar de cateva ori, iar bunica-mea nu e in stare sa dea un telefon..macar atata, daca nu a vrut sa-si miste fundul pana aici. Se pare ca nu prea contez pentru unele persoane.
Ca sa umplu lista, ieri de dimineata, cum m-am trezit m-am certat si cu maica-mea. A inceput sa-mi reproseze niste chestii la care am ramas masca. Mi-a povestit ca vara-mea m-a ‘barfit’ toata seara, ca a ras de mine continuu, de fata cu ea. Pai bai fata, esti proasta daca tu ma judeci in halul asta..adica razi de mine, dar pe tine nu te vezi cum faci sau cum ai facut. In fine, chiar nu ma intereseaza ce spun altii despre mine, pentru ca eu ma cunosc destul de bine si stiu foarte bine ca nu este adevarat. Daca unii cred ce se spune pe la spate despre mine foarte bine. Sa ramana cu asta, daca in mine nu au incredere. Oameni prosti de tot.
Deci pot sa spun ca ieri cred ca am tras vreo 3-4 ture de plans, pentru simplul fapt ca nu m-am putut abtine. Aveam ochii rosii si umflati.
Azi se pare ca se continua lantul :)), dar deja sunt imuna. Nu ma mai enerveaza nimic, sunt destul de nervoasa..poate fi mai rau de atat?
Frumoasa zi de nastere :).

(inca astept pozele)

mi-e indiferent.

2010-08-30T15:17:00.000+03:00

Am o ciudata stare de anxietate, incepand de aseara. Cum m-am pus in pat am simtit cum inima imi iesea din piept de atatea batai. Nu stiu ce m-a apucat..pur si simplu m-am gandit la ceva, la cineva. Ati avut vreodata sentimentul ca in curand o sa pierdeti pe cineva drag? Sau aveti senzatia aceea de deja-vu, ca in curand o sa se intample ceva urat? Eu de multe ori (de cele mai multe ori mi s-a indeplinit presimtirea) si sper sa nu se intample iar. E practic o prostie la ce m-am gandit aseara, dar acea prostie avea (sau are in continuare) sa-mi bantuie visele sau capul. Acea idee imi alerga de colo-colo prin cap toata noaptea si se pare ca si azi. Trebuie sa mi-o scot din cap cumva.
Mi se intampla de multe ori, inainte sa adorm , sa ma navaleasca o multime de idei si incep sa le gandesc. Apoi ma gandesc ce bune ar fi scrise pe ceva, dar nu am cum sa le scriu si incerc incerc incerc sa tin minte pana dimineata, dar pana dimineata mi se sterge totul din memorie. Si nu numai inainte sa dorm…mi se intampla in multe locuri unde ma duc sau ma plimb, iar cand ajung acasa se sterge totul din memorie. Am memoria extrem de proasta. Azi de exemplu, fusei pana la spital, la dermatologie (imi cade parul) si din nou un potop de ganduri imi inundara capul. Ma gandeam la cat de mult urasc spitalele si la faptul ca prefer sa raman acasa si sa ma vindec singura (sau sa nu ma vindec) decat sa ma duc intr-un spital si sa incep sa ma vaiet. Clar, asta voi face cand voi imbatrani. Mai bine mor decat sa vin intr-un spital. E atat de multa lume, iar pe fetele lor se citeste frica, desi ei incearca sa ascunda asta. Si mai erau si copii mici in bratele mamelor lor, iar acestea incercau sa-i calmeaze, dar in zadar..plangeau continuu. Ah, ma zgarie pe creier plansul unui copil. Ca sa nu mai zic de cei care treceau pe langa mine si duhneau de la 5 metri a transpiratie si a toate mirosurile posibile. Sunt certati cu apa si cu sapunul, mai ales cu sapunul. Iar dupa ce au trecut de mine am simtit cum imi cade parul din nas.
Hmm..se pare ca se stransera cateva idei. Sunt foarte uimita ca pana la urma reusii sa scriu ceva…in capul meu e un haos total. De obicei e un haos total, dar acum cu starea asta de neliniste e si mai rau. Data viitoare poate o sa descriu exact haosul, chiar daca nu intelege nimeni.
Nu am zis cat de trista sunt, de fapt in doliu. De ce toate evenimentele (concertele) trebuie sa aiba loc acum, cand sunt eu mica si nu ma pot duce la ele? De ce? Aseara au fost Korn la Peninsula, la Targu-Mures. Cu cateva saptamani in urma au venit Aerosmith. Rammstein, Bon Jovi si multi altii. De ce vin acum? Sa ma oftice pe mine probabil. In fine, chiar ma streseaza chestia asta. Oricum, pe Aerosmith nu am cum sa-i mai vad vreodata. Mi se pare ca au zis ca aceasta v-a fi ultimul lor concert sau tur sau ceva de genul asta..Asa ca poate mai am o sansa cu ceilalti, dar sper sa nu imbatraneasca atat de mult incat sa nu mai poata canta. Ok, acum chiar bat campii. Oricum, nu am pretentia sa ma inteleaga cineva. Deja stiu cam ce parere au ceilalti despre mine si nu ma astept sa fie una buna..
Mi-e indiferent.

Dostoievski - Idiotul

2010-08-06T15:45:00.000+03:00

"Religia! Admit că viaţa veşnică există şi poate că întotdeauna am admis acest lucru. Să zicem că flacăra conştiinţei a fost aprinsă prin voinţa unei forţe superioare, că această conştiinţă, rotindu-şi privirea asupra lumii, a spus: "exist!" şi că pe urmă, deodată, aceeasi forţă i-a poruncit să se stingă, pentru că ala trebuie, în numele unor imperative de ordin superior – şi chiar fără a explica pentru ce anume – fie, admit totul, dar rămâne aceeaşi întrebare: ce nevoie mai era şi de obedienţa mea? Nu se putea să fiu sfâşiat pur şi simplu, fără să mi se ceară să-i cânt osanele celui care mă sfâşie? E cu putinţă oare ca acolo sus să se simtă cineva într-adevăr jignit pentru că nu vreau să mai aştept cincisprezece zile? Nu cred, ci mai degrabă aş presupune că a fost nevoie, pur şi simplu, de păcătoasa mea existenţă, de existenţa unui atom, pentru perfecţionarea armoniei universale, pentru completarea a nu ştiu cărui plus sau minus, sau pentru vreun contrast oarecare etc. etc., fără moartea cărora restul lumii n-ar putea exista (deşi, fie-mi îngăduit s-o spun, ideea aceasta în sine nu e prea generoasă ). Fie şi aşa! Admit că nu era cu putinţă o altă întocmire a lumii, adică fără această devorare reciprocă necontenită; sînt gata să admit că nu pricep nimic din toată întocmirea aceasta. Dar să fim bine înţeleşi: admit toate astea, ştiu însă în acelaşi timp, şi o ştiu absolut sigur, că de vreme ce mi s-a dat conştiinţa de sine, conştiinţa că "exist", puţin îmi pasă că lumea a fost întocmită strâmb şi că altfel nici n-ar putea exista! Cine, aşadar, şi pentru ce ar putea să mă judece? Orice aţi spune, ar fi absurd şi nedrept.

De altfel, oricît de mare ar fi fost dorinţa mea, niciodată n-am putut să-mi închipui că nu există viaţă de apoi sau providenţă. Cel mai probabil e ca toate astea există, dar că noi nu pricepem nimic din viaţa viitoare şi din legile ei. Dar dacă e aşa de greu, aproape cu neputinţă de înţeles acest lucru, cum e posibil să fiu răspunzător pentru faptul de a nu fi priceput şi înţeles ceea ce este de nepătruns? E adevărat, spun ei, şi, fără îndoială, o spune şi prinţul împreună cu ei, că tocmai aici e necesară obedienţa, că trebuie să te supui fără să cîrteşti, din consideraţii etice, şi că smerenia, umilinţa mea va fi cu singuranţă răsplătită pe cealaltă lume. Înjosim prea tare provideţa cînd, de ciudă că nu suntem în stare s-o înţelegem, îi atribuim felul nostru de a judeca. Dar, încă o dată, dacă omul nu poate s-o înţeleagă, este inadmisibil, o repet, ca el să fie făcut vinovat pentru ceea ce nu-i este dat să înţeleagă. Iar daca este aşa, cum să fiu judecat pentru că n-am înţeles adevărata coinţă şi legile providenţei? Dar, mai bine, să nu mai vorbim de religie."

Vrem la Peninsula :D

2010-07-16T14:04:00.001+03:00

Viaţă de liceu part III -- Poze

2010-06-24T21:27:00.007+03:00

Viaţă de liceu part III

2010-06-22T20:20:00.006+03:00

Iată-ne la finele unui alt an şcolar. Nu ştiu cum aş putea să descriu acest an..aa, ba da. Un an sec, plictisitor, monoton, fără prea multe activităţi, fără excursii sau tabere. Majoratele au mai schimbat un pic atmosfera,dar..nici alea prea multe, mă rog.
Nu pot să spun că nu m-am distrat la şcoală, mai ales în timpul orelor când mai zicea cineva câte o perlă iar noi, restul, ne prăpădeam de râs. Cred sau sunt sigură că nu a fost oră de matematică la care să nu fi râs cu lacrimi, în special de ceea ce zicea proful de mate, adică Moanţă. Omul acesta e bestial. De aceea voi începe prima dată cu el (dumnealui).

* Moanţă: Creţule, a început şcoala..unde te gândeşti? Lasă-mă papa la mare, vreau distracţie şi soare..
Ştefan: La iarnă o să cânte “Moşule ce tânăr eşti”.

* Aveţi grijă! Doamne-Doamne pălmuieşte! – Moanţă

* Nu vă apucaţi să adunaţi musca cu măgarul. – Moanţă

* Moanţă: Dacă umblu zig-zag pe stradă să ştii că e din cauza ta. Către Călin.

* Fiţi vagabonzi! Daţi în cap la oameni! – Moanţă

* Să repetăm o matrice celebră. – Moanţă

* Moanţă: Cred că ai spălat creierul în vacanţă. Când te-ai dus cu Joiana la păscut ai confundat ţuica cu laptele. Către Luca.

* Moanţă: Ia să vedeţi ce fac eu acum.
Diana: Bă, eşti nebun?

* Moanţă: De ce n-ai făcut tema? Duceţi-vă ma la grădiniţă, că poate vă e mai bine acolo…la 8 scularea, la 8:30 păpica, la 9:30 păpica, la 10 nani. Către Lori.

* Moanţă: Creţule, tu te mai duci la chimie? Vezi că acolo se dau premii mari..avioane de jucărie.
Creţu: Unde? La ChimExpert?
Moanţă: Acum nu se mai numeşte ChimExpert, acum e chim de chim.

* Luaţi-l şi pe A1 şi batjocoriţi-l. – Moanţă

* Moanţă: Adică ce vrea să spună domne?
Diana: Chiar aşa!

* A-ul este nemaipomenit de cumsecade. – Moanţă

* Extraordilingură şi nemaipolonic. – Moanţă

* Vă las să atingeţi borcanul şi după aia vă dau peste guriţă. Dacă vă atingeţi de borcanul cu miere v-am faultat. – Moanţă

* Adunaţi 2 in capăt şi...pac! Îl ciuruiţi! – Moanţă

* Asta e pentru à la gâgă. – Moanţă

* Voi o să daţi cu patrafirul. O să fiţi toţi popi. – Moanţă

* Unde e prima jigodie? – Moanţă. Cu referire la Cioacă.

* O să ajungem în republica bananieră..ba nu, în republica sărăciei. – Moanţă

* Am rămas ultimul romantic al analizei matematice. – Moanţă

* Elevii de servici pe şcoală: Bună ziua! Am venit să luăm şi noi numărul de absenţi.
Moanţă: Da. 3. Cioacă...Nu, scrieţi Mister Cioacă
Ev: Păi ne trebui doar numărul, nu şi numele..
Moanţă: Scrieţi mă aşa...Ce?!? Nu aţi auzit de Mister Cioacă? Cu M mare.

* După ce ajungeţi la concluzia că f este o pară…este pară. – Moanţă

* Moanţă: Deci dacă ştiţi că sunteţi cu bube, discutăm.
Diana: Păi da, e şi doctor.

* Moanţă: Dacă marţi îmi faceţi această bucurie plec şerpiund (cerşind) din această unitate de învâţământ.

* Moanţă: Căline, o să te fac asistentul meu personal..

* Moanţă: Eh, eu vreau să vă spun multe poveşti...Viaţa e scurtă! Mai citiţi şi voi.

* Moanţă: Dacă îmi faci graficul ăsta ai 10 pe ziua de azi.
Robert: Şi dacă nu?

* Moanţă: Vă tremură mâna ca ultimii beţivani. Când încercam să facem grafice.

* Moanţă: Ce-ai făcut mă?
Andrei: Nu prea am făcut..
Moanţă: Hai mă :( ...te-au tâmpit ăia.
Când a fost Andrei la un concurs de matematică.

* Moanţă: Călineee, ai greşit prafurile azi-dimineaţă. Ai vrut să iei aspirină şi ai luat altceva.

* E lipsă. – Moanţă. În loc de Elipsa.

* Moanţă: Imaginaţi-vă puţin un exerciţiu de imaginaţie..
Elena: Foarte imaginativ...

* Moanţă: A aparţine cercului? Facem şi noi pe proştii.

* Moanţă: Matei, ce-ai făcut ieri ştiind că ai mate? Ai supt cerneala din paste? Ai băut-o? Bă băiatule, 35 de exerciţii, deci fruntea ta are o înclinare de x grade. Deci iau vacanţă pe 4 Decembrie şi veniţi cu bombonici la spital..mă îmbolnăviţi. Mă îmbolnăviţi de la atâtea exercici!

* Moanţă: Bă Căline, cât îţi trebuie?
Călin: 6 domn profesor.
Moanţă: Lasă bă 7 că eşti simpatic.

Acum să ne extindem un pic graniţele gândirii şi să ne imaginăm ceva..Cum a decurs primul date al lui Moanţă? (datorită faptului că adolescentul Moanţă Cristian era mai timid nu avea un subiect de discuţie cu partenera sa aşa că au vorbit numai despre matematică)
-Ştii teorema lui Lagrange? Hai să ţi-o povestesc..să-ţi fac o demonstraţie. Mi-am dedus-o singurel;;) Dar de L’Hospital ai auzit? Pe asta ţi-o demonstrez în privat.. o să calculăm acolo perimetre, diametre, adâncimi, parabole, unghiuri;;).
(Made by me and h.n.:)) ).

Acum să trecem şi la restul perlelor.

* Ili Cam: Măciucă ieşi la tablă..până acum râsăşi, te distraşi, săptămâna următoare te ascult şi eu .
Măciucă: Dacă aveţi ce, doamna.

* Lori: Obsedaţilor, n-aţi mai făcut sex de mult?

* Lori: Doamna, pot să vă rog ceva?
Profa de economie: Da, spune..
Lori:Puteţi, vă rog, să nu mai ţipaţi pentru că ora următoare avem matematică şi o să ne bubuie capul.

* Ştefan: Doamna, mâine e ziua şcolii. Să-i spuneţi la mulţi ani lu’ Odobleja. Către Dna. Iliescu.

* Ştefan: Mamae, te pişaşi?
Diana: Da!

* Diana: De ce îmi zic ăştia mamae?
ISR: Poate din cauza vestimentaţiei.

* Denisa: Ce are ISR?
Andrei: Nimic, e RETARDAT SUPREM.

* Ili Cam: Eu nu sunt adepta unor relaţii…
Ştefan: Extraconjugale.

* Băi copii, cu 3 i. – Ili Cam

* Oh shit. – Elena

* Andreea: Vedeţi? Mi-am luat ceas..am dat foarte mulţi bani pe el.
ISR: De câte 10 mii?

* Călin: Baftă bă! Luăm 10.
Cioacă: Din 3 note luăm bă şi noi 10.

* Iancu: Valoarea statică...
Ştefan: Variabilă bă!
Ili Cam: Începe tot cu v..acelaşi lucru.
Iancu: Doamna, m-aţi blocat.

* Călin, spaima sticlelor de vin. – Ştefan

* Alţii numără oi ca să adoarmă...noi repetăm formule la mate. – Elena

* Sunt curoasă. – Elena. În loc de curioasă.

* Isr: De Paşte venim la info? Să ştiu să nu-mi fac planuri..
Ştefan: Da normal că venim..să ciocnim un graf.

* Isr: Cu capul aleia de pinguin...ea şi cu Florea, că are capul ala, zici că e ou...
Ştefan: Rotund în părţi şi ascuţit în cap.
Cu referire la Dna Iliescu.

* Profa de laborator: Nu mai jucaţi pietre. Cu referire la Mahjong.

* Denisa: Lucagol?!? În loc de glucanol.

* De ce se îmbată Călin repede?
Că are creierul mic.

* Profa de franceză: Şi eu ca tâmpita folosesc placa de atâta timp...Se întinde bine. Spre Creţu.

* M-a Atins la casa sufletului. – Călin

* Diriga: Nici eu n-am făcut accident, doar o lovesc sistematic. Cu referire la maşina dânsei.

* Până la simbolism mai mâncăm o pâine. – Diriga

* Fetele visează la Brad Pitt, dar se consolează cu vecinul de la parter. – Diriga

* Diriga: Sâmbătă ne ducem la moşia lui Dinescu..cred că va fi şi el acolo!
Creţu: Cine? Eminescu?

* Denisa: O ştiţi mă pe aia care are 200 de kg şi vrea să-şi dublească greutatea?

* Florea s-a născut cu barbă: "Fă, de ce e copilul nostru bărbos?" – Isr

* Când a văzut Decebal ce copil are s-a sinucis. – Călin. Decebal fiind tatăl lui Isr.

* Teorema lui Formol, te prinzi de ea după ce mori. – Isr

* Creţu: Ce bă Căline? Îţi vinzi apartamentul? Cu măta? E şi măta de vânzare? Iauzi...Apartament de vânzare cu curvă gratis.

* Ili Cam: Ce mai face mă Costinel?
Mario: Trăieşte!

* I’m a gipsy…I’m a gipsoy. – Cioacă

* Elena: Asta e cretină?
Ili Cam: Ce? Ce?
Când ne certam cu profa la arbori.

* Ili Cam: Hai, care aţi terminat?
Călin: Doamna nu mă obligaţi să vă spun că îmi plac glumele dumeavoastră.

* Barba lui Florea tinde către infinit. – Călin

* Purecii din barba lui Florea au GPS. – Călin

* De Crăciun ne aduce Florea cadouri. – Călin

* Profa de franceză: Creţule, nu ai ce face cu limba aia? Avem destul parchet.

* Călin: Ce satisfăcut e Florea..
Profa de franceză: Să vezi ce-l satisfac eu pe Florea.

* La majoratul lui Alex:
Denisa: Fă-ţi mă vânt la fofo..
Ştefan: Ce fofo mă? Poate Ştefan cel Mare

* Anghel: Crezi că ăsta a fost în amanet?
Isr: L-a mai băgat mă-sa din când în când.

* O dată la 2 zile îl văd, fi-al dracu de cur. – Elena. Cu referire la fundul lui Anghel, deoarece atunci când se apleacă i se vede jumate de fund. Anghele nu-ţi mai cumpăra blugi cu talie joasă.

* Lori: Fată, mi-am făcut vaccin anti col uterin.
Elena: /:) Păi ce, fată, tu n-ai col uterin?
Lori: :| Sper că nu…

* Lori: Păi fată, tu chiar nu crezi în Dumnezeu?
Elena: Nu ţi-am zis fată cu sunt atee?
Lori: Păi, da’ eşti ortodoxă, nu?

* Sunt o scârbă în blană de tipă de treabă. – Elena

* Diriga: Ce faci dragă? Te gândeşti la nemurirea sufletului?

* Diriga: Madame Bovary c’est moi. Tradu asta.
Cioacă: Nu ştiu ce însemnă bovari.

* Incipitul începe cu primul capitol. – Florea

* Diriga: Ia numărul şi la Mario, că are un potop de absenţe. Mario, până acum făceai 3 pomeni sau un parastas.

* Diriga: ..are un renci (ranch) la marginea oraşului...Cu referire la Nuţu Cămătarul.

* Conform lui Anghel există curentul literar cruzism.

* Ştefan: Vezi că ţi-a căzut gura
Elena: Trist, nu?
Ştefan: Nu=))
Elena: Nu se mai fac gurile cum se făceau pe vremuri.

* Robert: Avem minte, chiar multă, dar nu avem instrucţiuni de folosire.

* Călin: M-am cam plictisit de pc..Dă-l dracu stai 7 8 hai 9 ore da mai mult...ajung cu ochii beliţi ca ai lu Floricel.
Denisa: Pe ăla l-a tras curentul de la role.

*După teza la info:
Andrei: Bă, mă duc la baie să plâng.

* Diriga recitând din Ură, de Macedonski
Diriga: ...Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura/ Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge...
Călin (spre Florea): Dacă aş fi lamă te-aş bărbieri.

Anunţ.

2010-06-22T16:37:00.000+03:00

Vând rochiţă din atlas negru, de ocazie. Nu scrie mărimea pe ea, dar merge pentru fetele de 50 de kg sau mai puţin. E cumpărată anul trecut şi nu a fost folosită niciodată pentru că am luat-o în grabă şi pentru că nu-mi găsisem altceva, dar nu mi-a plăcut.

Audiţie muzicală

2010-05-23T16:35:00.002+03:00

Pentru că sunt.

2010-05-19T20:43:00.000+03:00

..plictisită de propria-mi viaţă. Sunt sătulă de aceeaşi monotonie în fiecare zi..acasă,şcoală,acasă,şcoală...şi când ies afară mi se pare la fel de plictisitor. Adică,na..nu e nimic ieşit din comun care să-mi atragă atenţia, să mă distreze, să mă facă să ies din această uniformitate. De când mă ştiu sunt aceeaşi fată...liniştită,la locul ei...nu-mi amintesc să fi făcut ceva ieşit din comun vreodată, şi dacă totuşi am făcut ceva nebunesc nu a fost cine ştie ce..sau a durat foarte puţin. Nu sunt genul care să-şi petreacă timpul liber sau nopţile prin discoteci şi cluburi, nu am fumat niciodată şi nici nu am de gând etc.
Îmi amintesc că odată, când eram mică şi proastă, aveam şi eu prieteni şi prietene...şi vine o prietenă la mine să mă scoată afară. Eu i-am zis că nu am chef să ies şi am închis uşa. Şi atunci a început totul..tâmpita a început să bată la uşă continuu, eu îi ziceam să nu mai bată, dar degeaba...Şi bătea şi bătea...şi atunci m-am enervat. Şi ce am făcut? Am scos cuţitul la ea şi i-am zis să mă lase în pace=)))săraca fată cred că făcuse pe ea de frică...Câtă minte să ai să scoţi cuţitul la cineva?bine..eram mică, cred că eram la grădiniţă,dar totuşi:)). Bineînţeles că au venit părinţii fetei la maică-mea şi maică-mea bineînţeles că m-a certat rău atunci:)).
Aşa...altceva, să mă gândesc..Aaa, mai e o fază de la un majorat de-al unui coleg. M-am îmbătat ca dracu şi m-am ’combinat’ pentru o noapte cu un fost coleg căruia ,săracu, încă îi mai plăcea de mine..şi ce m-am gândit eu?hai totuşi să-i fac pe plac...regret şi acum că s-a întâmplat chestia aia. Mi se pare un lucru fără noimă...gen wtf?!?.
O altă chestie am făcut-o astă vară..eram cu o prietenă la un concert pe velodrom..nici măcar nu mai ţin minte cine ce a cântat, în fine. Eram noi amândouă acolo, făceam pleată, dansam..nu aveam noi treabă. La un moment dat s-a pus ploaia. Bineînţeles că s-a cam golit velodromul atunci, iar cei care aveau umbrele s-au adăspostit sub ele. Aveam şi noi umbrele, dar stăteam cu ele în mână..ah,ce bine era..să stai în ploaie şi să dansezi ca nebuna. Cea mai frumoasă,interesantă experienţă/senzaţie/sentiment. Desigur că eram urmărite de toţi cei care erau prin preajma noastră şi probabil unii se închinau sau spuneau cât de duse eram. Moment perfect :D.
Prin clasa a 8a/a9a eram înnebunită după cei de la Viţa de Vie şi tot pe atunci era şi concursul ăla Megastar. Au venit cu preselecţia şi în Craiova şi în juriu se afla chiar Adrian Despot...eram înnebunită după el. M-am trezit dis-de-dimineaţă, mi-am luat o prietenă şi am plecat spre Teatrul Liric. Am ajuns acolo, lume cât de cât multă, de treabă, veniseră pentru preselecţie...Numai eu venisem să-l văd pe Adrian Despot=))şi eventual să fac o poză cu el..doamnee=))). După 2 ore de aşteptat prin soare (era August) mi s-a îndeplinit visul=))). Îmi imaginez cât de penibilă am putut să fiu, iar ceilalţi din jur cred că au avut acelaşi gând=)).
Mi se mai întâmplă uneori să fiu altfel decât alte fete, să ies din normal...asta mi se întâmplă pe la şcoală, când încep să mă prostesc..bineînţeles că atunci se uită toată lumea la mine ca la o ciudăţenie..şi da, ştiu că atunci dau în prostie, dar uite ce face plictiseala din om. Zilele trecute ne-a zis diriginta că trebuie să fii prost ca să te plictiseşti...HEI!!!:-w. Da, aşa este..ca sunt multe chestii pe care aş putea să le fac..dar dacă mă plictisesc şi alea şi mi-e lene să le fac? Then what?
Şi aşa cu plictiseala mea de toate zilele. Am foarte multe în cap..lucruri pe care aş putea să le fac. Cred că o să fac o listă:-?...dar fără îndoială, va fi ceva întotdeauna care ma va împiedica să fac acele lucruri..Şi sper ca viaţa mea să înceapă să se schimbe încet-încet, altfel voi înceta să mai exist. O să-mi pierd minţile...

Irish :X

2010-05-16T12:17:00.004+03:00

Grevă.

2010-05-16T11:05:00.003+03:00

Marca H.N....Mulţumită?

Audiţie muzicală

2010-05-08T12:03:00.000+03:00

Melodiile nu au nici o legătură una cu cealaltă, dar sunt bestiale...şi sunt pe repeat de câteva zile.

Test

2010-04-25T22:45:00.000+03:00

The Brutally Honest Personality Test

Borefest - ISTJ

33% Extraversion, 33% Intuition, 67% Thinking, 53% Judging

One word. Boring. Sums you up to a tee. You're responsible, trustworthy, serious and down to earth. Boring. Boring. Boring.

You play by the rules. You follow tradition. You encourage structure.

You insist that EVERYBODY do EVERYTHING by the book. Seriously, is there even an ounce of imagination in that little brain of yours? I mean, what's the point of imagination, right? It has no practical value...

As far as you're concerned, abstract theories can go screw themselves. You just want the facts, all the facts and nothing but the facts.

Oh. And you're a perfectionist. About everything. You know that the previous sentence was gramattically incorrect and that "gramattically" was spelt wrong. Your financial records are correct to 25 decimal places and your bedroom is in pristine condition. In fact, you even don't sleep on your bed anymore for fear that you might crease the sheets.

Thankfully, you don't have anyone else to share the bed with, because you're uncomfortable expressing affection and emotion to others. Too bad.

*****************

Hahaha... Ştiam că sunt plictisitoare..plictisesc pe toată lumea, inclusiv pe mine, iar partea imaginaţia...care imaginaţie?.

Asta îmi aminteşte de ceva

Friedrich Nietzsche-Aforisme

2010-04-25T20:29:00.000+03:00

" Marile crime în psihologie:
1) faptul că orice neplăcere, orice nenorocire au fost falsificate prin asocierea lor cu injustiţia, cu culpabilitatea (durerii i s-a luat nevinovăţia);
2) faptul că toate sentimentele puternice de bucurie (voioşie, voluptate, triumf, mândrie, cutezanţă, cunoaştere, siguranţă de sine şi fericirea în sine) au fost înfierate ca păcate, ispitire, manifestări dubioase;
3) faptul că sentimentele de slăbiciune, laşităţile interioare, lipsa de curaj faţă de sine însuşi au primit denumiri de mare cinste şi sunt recomandate drept valori deosebite şi vrednice de a fi dorite:
4) faptul că întreaga semnificaţie a măreţiei omului a fost greşit interpretată în sensul nuei depersonalizări, al unui autosacrificiu pentru altceva, pentru alţii; că până şi în cazul gânditorului, în cazul artistului, depersonalizarea a fost amăgitor prezentată drept cauza celei mai înalte capacităţi şi cunoaşteri umane;
5) faptul că dragostea a fost măsluită, devenind dăruire (şi altruism) când, de fapt, ea înseamnă o acaparare sau o cedare ca urmare a supraabundenţei de personalitate. Numai fiinţele întregi, cu personalitate, sunt în stare să iubească; „depersonalizaţii”, cei „obiectivi” sunt cei mai nepricepuţi îndrăgostiţi (să fie întrebate femeiuştile!). Acelaşi lucru este valabil pentru dragostea faţă de Dumnezeu sau faţă de „patrie”: trebuie să contezi ferm pe tine însuţi. (Egoismul ca devenire de sine altruismul ca transformare în altul.)
6) viaţa socotită pedeapsă, fericirea—ispită; pasiunile considerate diabolice, încrederea în sine socotită fără Dumnezeu.
Toată această psihologie este o psihologie a opreliştii, un soi de zidire în frică; cânva marea masă (nenorocoşii şi mediocrii) se va apăra în acest fel de cei care sunt mai puternici(--tulburându-le evoluţia...) ; dar, pe de altă parte, va sacraliza şi va cinsti în exclusivitate instinctele cu ajutorul cărora se afirmă cel mai bine. A se compara cu clericii evrei."
...............................................................................
"Universul, aşa cum ar trebui el să fie, există; universul în care trăim este însă o eroare—acest univers al nostru n-ar trebui să existe.
Credinţa în existenţă se dovedeşte a nu fi decât o consecinţă: adevăratul motiv iniţial este lipsa de credinţă în devenire, suspiciunea faţă de devenire, subestimarea oricărei deveniri...
Ce categorie de oameni sunt cei ce gândesc astfel? O categorie neproductivă, suferindă, obosită de viaţă. Dacă ne-am imagina categoria opusă, ar fi una care n-ar mai avea nevoie de credinţa în existenţă: mai mult decât atâta, ar dispreţui-o ca pe un lucru mort, plcticos, indiferent...
Credinţa că universul, care ar trebui să fie aşa cum se cuvine, exostă cu adevărat, este credinţa unor oameni neproductivi, care nu vor să creeze un univers cum ar trebui el să fie. Ei îl postulează ca n dat, căutând doar mijloacele şi căile spre a ajunge la el. „Voinţa de adevăr” ca neputinţă a voinţei de a crea.
A recunoaşte că un lucru este aşa şi aşa, a proceda ca şi cum un lucru devine aşa şi aşa înseamnă un antagonism în gradele de forţă ale caracterelor.
Ficţiunea unui univers, care să corespundă dorinţelor noastre, trucuri psihologice şi interpretări menite să lege de acest univers real tot ceea ce noi cinstim şi ne place.
„Voinţa de adevăr” este la acest nivel, în esenţă, o artă a interpretării: pentru care se mai cere şi forţa de a interpreta.
Aceeaşi specie de om, sărăcit cu o treaptă, nemaiavând forţa de interpreta, de a mai crea ficţiuni, îl produce pe nihilist. Nihilistul este un om care consideră că universul, aşa cum este el, n-ar trebui să existe, iar desore universul în felul în care ar trebui să existe, că nu poate fi. Prin urmare, a fi pe lume (a acţiona, a suferi, a voi, a simţi) nu are nici un sens: patosul lui „în zadar” este patosul nihiliştilor şi – totodată, chiar ca patos, o inconsecvenţă a nihiliştilor."

Audiţie muzicală

2010-04-23T16:30:00.000+03:00

Întrebări

2010-04-16T17:29:00.000+03:00

Am primit un fel de leapşă de la o prietenă, dar este o "leapşă" permanentă, adică o să mai facem chestii din astea..întrebări destul de interesante..

Ce părere ai despre avort? Eşti pro sau contra?
Ce părere ai despre pedeapsa cu moartea?
Ce consideri tortură?
Eşti capitalistă sau comunistă? sau de altă orientare politică ? care consideri că sunt avantajele şi dezavantajele fiecarei dintre ele?
Poţi fi şi ateu şi o persoana morală?

+++Pro din start. O să ziceţi „dar vai nu este un lucru creştin, iei viaţa unui copil” şi alte chestii din astea. Da măi, dar atâta timp cât nu ştiu să îngrijesc un copil, sau îl nasc într-un moment cu totul nepotrivit nu am de ce să-l păstrez. Sau altă situaţie..să dau naştere copilului şi să îl ţin numai în bătaie şi să ajung pe la Protecţia Copilului. Deci, de ce să nasc un copil dacă nu ştiu să mă port cu el şi îl maltratez continuu şi până la urmă este luat de lângă mine? Mai bine nu fac şi gata:).
+++Depinde de situaţie. Depinde de persoană...persoana care este judecată. În final, da sunt de acord. Dacă persoana respectivă e dusă cu capul rău logic că trebuie omorâtă. Sunt destul cazuri în România la ora actuală la care ar trebui să se aplice această metodă...da, aş fi un Hitler 2 dacă s-ar putea. Numai că există o diferenţă: Hitler a omorât persoane nevinovate, care nu aveau nici o legătură cu el, dar eu aş condamna la moarte persoanele care chiar au făcut ceva şi fac în continuare...
+++Ah..ar trebui să enumăr atâtea şi atâtea...nu-mi ajung degetele de la mâini şi picioare pentru ce consider eu tortură. Mai întâi aş lua gâdilatul..sunt tipul de persoană care se gâdilă peste tot, chiar nu aş suporta să mă gâdile cineva continuu. Al doilea lucru batjocura..nu suport să-şi bata cineva joc de mine, e o adevărată tortură când mi se întâmplă asta, mă umplu de nervi, tremur toată şi probabil mă roşesc..Al treilea lucru, probabil ar fi tortura pe viu, adică tăierea membrelor sau a unei părţi a corpului. Şi altele. Deci pot fi toturată facil..
+++Un singur am de spus..urăsc politica! Nu mă interesează. Oricum, cred că le prefer pe amândouă...
+++Da. Se poate să fii o persoană morală şi ateu în acelaşi timp. Pot să mă dau chiar pe mine exemplu la întrebarea asta. Adică na, nu mă consider atee, dar pur şi simplu în ultimul timp nu am nici o legătură cu religia şi sinceră să fiu chiar nu mă interesează subiectul ăsta. Iar chestia cu moralitatea e simplă: atâta timp cât nu sunt o criminală în serie mă pot considera o persoană morală.

Audiţie muzicală

2010-04-07T20:01:00.000+03:00

Citate

2010-04-06T12:04:00.000+03:00

"Toate vitejiile ne vin de la femei. Un bărbat fără femeie e ca un pistol fără cocoş; femeia îl pune pe bărbat în mişcare." (Victor Hugo)

"Îmi face nazuri cu o stăruinţă cruntă". (Victor Hugo)

"Domnilor de pe acest Pământ, scot limba la voi!" (Victor Hugo)

"Erudimini qui judicatis terram= luaţi aminte, voi care hotărâţi soarta Pământului." (Victor Hugo)

"Je nie dieu." (Victor Hugo)

"Un concert= o solemnitate muzicală." (VH)

"Erorile strecutare în ziare= impostura care îşi distilează veninul în coloanele acestor organe." (VH)

"Fiat lux= să se facă lumină!"

"Inter pocula= la un pahar de vin."

"Omne ignotum pro magnifico= tot ce e necunoscut ni se pare miraculos."

"Gott im Himmel!= Dumnezeule din ceruri!"

"Isten szek= tronul lui Dumnezeu."

"Denn die Toten reiten schnell= căci morţii iute aleargă."

"Dar la ce e bună prostimea fără căpetenie?"

"Mâna care nu ştie o poveste nu primeşte de pomană."

"Dansăm astă seară pe ritmul chitarei."

"Viaţa nu-i decât înşelăciune şi ambiguitate. Tragi de-o iţă subţire cât un fir de păianjen şi gata cu viaţa, dar ia încearcă să ieşi din plasă! Mai mult te încurci în ea."

"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată." (Eminescu)

"Întotdeauna am vrut să-i spun cuiva povestea vieţii mele, dar nu am avut cui.."

"O nouă primăvară pe vechile dureri."

"Nu-ţi lua aerul unei potăi ursuze care crede că i se cuvin şuturile primite, dar îi urăşte pe toţi la fel ca şi pe cel care l-a lovit, pentru suferinţa lui."

"If i could turn back time.."

10 things I hate about you

2010-03-31T21:12:00.000+03:00

"I hate the way you talk to me
and the way you cut your hair
I hate the way you drive my car.
I hate it when you stare.
I hate your big dumb combat boots
and the way you read my mind.
I hate you so much it makes me sick.
It even makes me rhyme.
I hate it..
I hate the way you’re always right.
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh,
even worse when you make me cry.
I hate it when you’re not around
and the fact that you didn’t call.
But mostly, I hate the way
I don’t hate you, not even close,
not even a little bit,
not even at all."

Noi promovăm incultura

2010-03-31T20:02:00.000+03:00

Are talent omu', te pui...:>

Pur şi simplu nu am cuvinte..nu am ce să zic,mă lasă fără suflare...am nevoie de pempers pentru o treabă mai mare...

Şi acum...

Plec pe Marte să o iau de la început

2010-03-27T10:30:00.000+02:00

Am ajuns la concluzia că nu ştiu ce să fac în viaţă. De multe ori mi-a fost pusă această întreabre şi nu am reuşit nici până în ziua de azi să răspund la ea. Uneori tratez cu prea multă indiferenţă ce se întâmplă în jurul meu, nu conştientizez nimic...şi cred că ar fi cazul să o fac cât mai curând, astfel voi intra într-o depresie foarte mare. De pildă, ieri eram la şcoală şi mă gândeam...mă gândeam ce am să fac după liceu şi pur şi simplu nu-mi venea nici o idee în cap. Majoritatea persoanelor pe care le cunosc deja sunt hotărâţi unde o să dea la facultate şi ce carieră o să urmeze..Când v-a fi şi rândul meu? Nu ştiu, nu-mi dau seama ce voi face. Nu mă imaginez nici cum. De obicei te gândeşti de mic la chestia asta şi te imaginezi că eşti poliţist/medic/avocat etc....eu nici atunci, nici acum. Nu mi-am dat seama niciodată ce vreau să fiu când o să fiu mare. Ştiu că o să ziceţi că trebuie să-mi placă ceva, să fie ceva la care mă pricep...Nu! Nu mă pricep la nimic, nu sunt bună la nimic, nu-mi place nimic...Ar trebui să fie şi o materie la care să-mi placă să învăţ sau ceva de genul acesta, însă nici aici nu mă încadrez. Eu fac şcoala degeaba). Trec prin viaţă degeaba...Nu mă imaginez în viitor, trăiesc doar prezentul şi aştept să văd ce se mai întâmplă în viaţa mea..
M-am săturat...m-am săturat de tot, nu mai suport. Sunt sătulă de tot, de tot ce e în jurul meu, de tot ce a fost şi de ce v-a fi. E timpul să fac ceva...nu acum, mai încolo.

Cu toate că nu e genul meu, nu ascult aşa ceva, melodia asta merge perfect cu starea mea...Deci v-a fi pe repeat până îmi v-a trece starea asta de căcat..

Asculta mai multe audio Muzica

Audiţie muzicală

2010-03-14T15:47:00.000+02:00

David Guetta:

Audiţie muzicală

2010-03-14T15:34:00.000+02:00

hahaha

2010-03-13T17:54:00.000+02:00

Easter memories

2010-03-09T22:38:00.004+02:00

Summer memories

2010-03-09T21:11:00.004+02:00

Adio copilarie

2010-03-07T16:47:00.003+02:00

Se întâmplă uneori când trecem pe lângă nişte copii care se joacă să ne uităm la ei şi să zâmbim. Acei copii ne amintesc de perioada când eram şi noi copii şi ne jucam... şi ce ne mai jucam. Îmi amintesc ce fericită eram când ieşeam pe afară (sau şi înăuntru) şi mă jucam cu ceilalţi copii... ce ne mai alergam,ce mai ţipam. Atunci era totul altfel,eram copii adevăraţi, acum majoritatea copiilor au calculatoare..le cumpără părinţii de mici..şi sunt un fel de copii-roboţei. Eu chiar nu-i înţeleg pe aceşti părinţi care le cumpără copiilor lor de toate şi îi învaţă aşa de mici, nu procedează corect. În felul acesta copilul o să iasă un mare înfumurat care la un moment dat le va vrea (le va avea) pe toate pentru că părinţii lui i-au dat tot până acum. Ce s-a întâmplat cu noi? Devenim din ce în ce mai imaturi, nu suntem în stare să ne asumăm anumite responsabilităţi şi ne lăsăm copii să se educe singuri, iar când se măreşte observăm că se întâmplă ceva cu ei, dar nu ne dăm seama de unde. Ne întrebăm, de ce a ieşit aşa? Că doar i-am oferit totul. Tocmai de aia. Suntem prea ocupaţi cu munca, dar asta e doar o scuză pe care ne place să o folosim tot mai des.
Îmi doresc câteodată să fiu iar mică şi să pot să mă joc din nou, cum o făceam înainte, sau poate chiar mai bine, îmi doresc să fi profitat cât de mult de copilaria mea, îmi doresc să fi fost alta.

Audiţie muzicală

2010-02-12T15:28:00.000+02:00

valentine’s day--the day of shit

2010-02-12T15:25:00.000+02:00

Cea mai penibilă sărbătoare împrumutată. De parcă noi nu aveam una, Dragobetele, care se pare că nu prea se mai sărbătoreşte. Pai da..că lumea cheltuie banii de Valentine’s Day (e mai important VD) când toţi comercianţii ies cu tarabele şi pun la vânzare tot felul de tâmpenii cretine,penibile şi de tot rahatul. Dacă chiar atât de disperaţi suntem încât luăm şi sărbătorile altora…e clar. Deci chiar e sufocant şi stresant să-i văd pe ăştia prin centru cu măsuţele la fiecare sărbătoare..de fapt am văzut doar de VD, mărţişor şi încă ceva. În fine, până la urmă fiecare sărbătoreşte ce vrea…o să inventeze până la urmă ziua rahatului. Aş fi curioasă să văd ce aduc comercianţii spre vânzare . Personal, nu mi se pare că ar fi o sărbătoare..e o zi ca oricare alta. Ce chestie, să sărbătoreşti ziua îndrăgostiţilor..penibil. Nici cu Dragobetele nu sunt de acord, dar cel puţin e ceva de la noi, nu împrumutat.

Voi nu ştiţi.

2010-02-05T22:54:00.000+02:00

Este foarte greu câteodată să fii fată pentru că uneori noi facem toată treaba. Băieţii nu ştiu să facă multe,de pildă:
• să danseze (de ce nu ştiu să danseze..şi nu e vorba de câţiva,ci de mai mai mulţi.Sunt foarte foarte puţini băieţi care ştiu să danseze bine),
• să sărute (din experienţa mea de până acum,care recunosc că e mică,nu am nimerit nici un băiat care să sărute bine..nu ştiu să fie şi ei mai profunzi,mai romantici,să savureze momentul.ei...se grăbesc acolo)
• să gătească (şi aici se mai găsesc câteva excepţii)
• să facă curat (cu toţii ştim că băieţii au fost/sunt/vor fi întotdeauna dezordonaţi)
• să iubească
• să aibă răbdare
şi lista poate continua dacă îmi mai bat capul puţin. Probabil vă pricepeţi la un singur lucru,acel lucru la care vă gândiţi tot timpul,deşi dacă stau bine şi mă gândesc cred că nici la capitolul ăsta staţi bine

stare de cacao

2010-01-12T19:40:00.000+02:00

în primul rând la mulţi ani că nu am mai zis.am fost bolnavă şi nu am avut chef de nimic.nici măcar Revelionul nu l-am petrecut calumea..nu am mâncat aproape nimic,am băut UN STROP de şampanie şi m-am culcat la ora 2...grooozavv.
moamă am o stare de căcat..nu-mi vine să fac nimic,deşi am de învăţat la istorie vreo 17 lecţii @$#^%&!?.cine face cu unghiuţă cunoaşte.nu sunt în stare să învăţ nimic.mă uitai până acum de vreo 2 ori pe lecţii şi nu pricep nimic,dar partea cea mai gravă e că memoria mea din nou nu mai funcţioneză.băgamiaş picioarele că am luat lecitină şi am luat-o degeaba.nu pot să învăţ..pur şi simplu nu-mi intră informaţia în cap.
cred că de când venii de la şcoală am starea asta.nu ştiu ce mă apucă.de fapt ştiu...o tristeţe din aia de îţi vine să jeleşti,dar fără motiv.sau poate se găsesc motive...mă gândesc la ce am făcut în trecut şi reget enorm unele chestii..m-am comportat aiurea,sau poate sunt melodiilea astea pe care nu pot să mi le mai scot din cap.apoi mă gândesc la anumite persoane şi îmi dau seama cât de idioate sunt,dar ca întotdeauna o să încerc să trec cu vederea şi să fac pe omul bun.
în fine..nu mai are rost să mai explic ceva pentru că până la urmă nu înţelesăi ce mi se întâmplă..sper să treacă..şi baftă mie la lucrare mâine.

Slipknot - Snuff
Asculta mai multe audio Muzica

Alter Bridge Broken wings
Asculta mai multe audio Muzica

Youssou Ndour & Neneh Cherry-7 seconds
Asculta mai multe audio Muzica

Haddway - What Is Love
Asculta mai multe audio Muzica

All i want for Christmas is...

2009-12-19T23:05:00.003+02:00

De ce să încep să inventez texte de Crăciun sau şi mai rău să copiez 2 rânduri de pe internet când pot pur şi simplu să urez un Crăciun Fericit,alături de familiile voastre,să staţi la căldurică că afară e prea frig,un Moş Crăciun bogat şi tot ce vă doriţi voi...sau ce se mai spune într-o urare. Poate mi-ar ieşi mai bine acestă urare,dar ca de obicei o spun pe ultima sută de metri. E ceasul 23:20 aşa că nu prea am inspiraţie la ora asta..Mai ales cu urări sincere de Crăciun.

PS: dacă vreţi să ascultaţi colinde vă recomand romantic xmas.
PS2: chiar dacă afară ninge continuu vreau şi de sărbători să ningă,dar să nu viscolească..să ningă frumos.
PS3: sper să-mi aducă Moşul ceva frumos..şi vouă la fel.

CRĂCIUN FERICIT!!!!

alte nimicuri.

2009-12-19T22:54:00.000+02:00

păi ce să zic? so luăm pe rând:
-mi-am terminat în sfârşit cumpărăturile de Crăciun, cu toate că mai vroiam să mai iau..eu nu mă satur niciodată
-azi luai autobuzul greşit spre centru şi mă rătăcii prin romaneşti...bine că erau taxiuri
-mâine s-ar putea să plec la ţară, deşi nu este sigur..din cauza vremii,iar dacă nu plec mâine plec marţi...ceea ce nu-mi convine
-afară ninge în continuare.e viscol.e frig.

Mda...deci nimic.

2009-12-16T15:49:00.000+02:00

Încerc de câteva zile încoace sa scriu un amărât de articol şi nu-mi iese deloc. Ba nu am titlu, ba nu ştiu cum să încep, ba nu ştiu ce să scriu şi lista poate continua...cu absolut orice. Am observat că atunci când nu sunt în casă îmi vine inspiraţia...aş scrie fără întrerupere. Şi mă chinui să ţin minte pentru mai târziu când voi ajunge în casă, dar din păcate memoria mea nu mă ajută cu nimic, chiar dacă iau lecitină.
Mă gândii să fac un mic rezumat al întâmplărilor din ultimele zile, pentru că dacă mă gândesc bine sunt chiar amuzante, chiar dacă unora o să li se pară ciudate sau NEamuzante...
Cum spuneam mai sus, îmi plac plimbările…plimbarile lungi, în care să reflectez. Ieri, de exemplu, parcă eram nebună. Am fost cu o prietenă până în piaţa mare, cică să mai cumpăr ceva pentru la ţară, dar în final nu am mai luat nimic..Oricum, după ce m-am despărţit de respectiva fată, mi-am propus să iau autobuzul până acasă, dar m-am răzgândit, mergând pe jos până acasă (stau în 1 mai..deci nu era foarte mult de mers). Încercând să-mi prelungesc plimbarea, am ocolit mult, am luat-o pe străzi pe care nu am mai fost..în fine, până la urmă am ajuns acasă, dar a fost plăcut. Cu toate că dacă se uita cineva la mine vedea în mine pe Macaulay Culkin din Home Alone 1, când mergea abătut după ce furase periuţa de dinţi . Nu eram abătută, dar aşa păream, din moment ce era fleşcăială pe jos..şi în plus mai ascultam şi colinde la player , deci cum să nu fiu abătută? V-am spus că meditam. Oricum, mi-a făcut foartee bine această plimbare..m-am revigorat, am ieşit la aer rece şi mi-am revenit dintr-o posibilă ameţeală (ţuică fiartă+vin fiert+cafea=ameţeală, multă energie, tensiunea mare…nebunieee)…dacă mă duceam acasă nu era bine pentru că stateam în căldură, iar asta nu făcea bine la starea mea. Mi-am făcut un bine că am ieşit în frig .

Apropo de cumpărături. Cred că anul acesta m-a prins febra cumpărăturilor de iarnă şi nu mi-a mai dat drumul. Am avut o ambiţie în mine să cumpăr totul de data asta şi să nu mai las pe anul viitor..încă nu-mi vine să cred. Cu toate că am cheltuit o groază de bani, şi asta numai pe 2 brazi şi pe ornamentele unui brad, a meritat..acum îmi pare bine şi nu regret nimic din ce am făcut. Totuşi mai am de cumpărat . Pentru la ţară, că am cumpărat doar bradul…dar nu mai am multe cheltuieli de făcut, am foarte puţine de cumpărat; poate mai găsesc şi pe acolo câte ceva…
Ce să vă mai zic? Că sunt foarte fericită că a început să ningă? Deja e LMC ..nu mai trebuie să spun. Ador anotimpul asta .
Ninge în continuare. E bine că nu mai este fleşcăială pe jos şi începe să se prindă.

Hai că iar rămăsai în pană de idei..dacă mai plec la vreo pimbare e posibil să-mi vină ideile atunci, deocamdată e bine şi atât..mai revin cu noutăţi. Mai iau o gură de vin fiert şi închei.

Banc!

2009-12-10T15:20:00.001+02:00

Odată, o maimuţă, din evul anecdotic,
venind la sfat pe’o creangă de arbore exotic
a zis: atenţiune! Sunt foarte ofensată.
Circulă în lume o vorbă deloc adevărată.
Că omul ar descinde din buna noastră rasă,
însă ideea asta îmi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţul printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri, sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoarde la noi bolnavi mintali,
drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
excroci, bandiţi, golani sau vreo tutungerie?
În neamul nostru de nobili nu vezi aşa prostie!
Nici terorişti, nici droguri, nici luptele de clasă,
familii dezmembrate, copii fugiţi de acasă...
cât am umblat eu jungla, scuzaţi, n-am observat
în obştea noastră cocotier privat,
nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame,
sau omorâţi în taină de-aşa zisele lor mame.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
o minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator
N-aş deveni “port bata” şi nici “informator”.
Şi iată încă una din lumea lor de jos:
la noi nu se întâmplă război religios,
nici fine nichiziţii şi nici legaţi în lanţuri,
nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
Nici Ordin mondial, nici naţionalism,
nici vreo îndoială ce duce-n ateism.
E adevărat că omul s-a coborât cu noi.
Dar să fim rezonabili n-a coborât din noi!

Evoluţia.

Iaca m-am întors

2009-11-28T18:09:00.000+02:00

Din aproape 3-4 luni de absenţă. Eh, am avut nişte probleme cu internetul+inspiraţie=0. Recunosc că nici acum nu sunt bine pregătită pentru a scrie în acest blog, dar măcar să-mi anunţ prezenţa sau să anunţ de acum încolo voi scrie/publica numai tâmpenii.
Ca să mai schimb un pic peisajul am schimbat şi tema, că tot vine iarna şi am mai băgat şi elemente noi, cum ar fi blogurile pe care îmi fac plăcere să le urmăresc.
E timpul să nu mă mai compătimesc şi să o iau de la capăt, poate reuşesc să fac ceva bun din acest blog.

Pentru divertisment, vă las să vizionaţi o variantă foarte bună a videoclipului Bad Romance-Lady Gaga:

nu mai e

10 decembrie edit: băgamiaş picioarele("%#&"!?!) în aia care interzic videoclipurile în ţara noastră!!!

Victor Hugo-Mizerabilii ***

2009-08-20T19:46:00.000+03:00

" Deşertăciunea are două feţe : pe o parte e nerozia, un negru care poartă mărgele, iar pe alta prostia, filozoful cu zdrenţele lui. Compătimesc pe unul, rîd de celălalt. "

" Aşa sunt eu, dar nici voi ăştilalţi nu sînteţi mai breji. Îmi bat joc de perfecţiile, de însuşirile şi grozăvia voastră. Orice merit se preface în cusur. Omul strîngător e aproape un zgîrcit; cel darnic, un risipitor; curajosul, un sfidător; cine spune cucernic spune habotnic. Virtutea are tot atîtea vicii cîte găuri avea haina lui Diogene. Pe cine admiraţi : pe ucigaş sau pe cel ucis ? Pe Brutus sau pe Cezar? În general, oamenii sînt de partea ucigaşului. Trăiască Brutus! A ucis ! Asta să fie virtutea? Virtute? Fie, dar e şi nebunie. Oamenii ăştia mari au pete ciudate. Brutus, care l-a omorît pe Cezar, era îndrăgostit de statuia unui băieţel. Statuia fusese făcută de sculptorul grec Strongylion, care sculptase şi acel chip de amazoană numită Piciore-Frumoase, sau Eucnemos, pe care Neron o lua cu el în călătorie. Acest Strongylion n-a lăsat decît două statui prin care l-a legat pe Brutus de Neron. Brutus a fost îndrăgostit de una, Neron de cealaltă. Întreaga istorie e numai o înşirare de vorbe goale. "

" A învinge e un lucru fără noimă ; toată gloria este să convingi. Încercaţi şi voi să dovediţi ceva! Vă mulţumiţi să biruiţi — ce mediocritate ! — să cuceriţi — ce mizerie! Vai, ce deşertăciune şi laşitate pretutindeni! Totul se pleacă în faţa succesului, pînă şi gramatica. Si volet usus, spune Horaţiu. Iată de ce dispreţuiesc neamul omenesc. Vreţi să ne coborâm de la întreg la parte? "

" Omul e rău, omul e slut. Fluturele este o creaţie izbutită, omul nu. E un dobitoc, pe care
Dumnezeu l-a greşit. Mulţimea e o colecţie de urîţenii. Primul om pe care îl întâlneşti e un ticălos. Cuvîntul muiere rimează cu fiere. Da, am spleen, amestecat cu melancolie, cu nostalgie, cu ipohondrie şi mi-e necaz, turbez, casc, mă plictisesc, mi-e urît şi sufăr de stenahorie. Să se ducă dracului şi Dumnezeu ! "

" LA FUND
Acolo, uitarea de sine piere. Diavolul se înfiripează nelămurit ; fiecare pentru el. Eul fără ochi urlă, caută, dibuie şi roade. în acest hău este Ugolino social.
Puţin Ie pasă acestor umbre spăimîntătoare, ce se învîrtesc în groapă, jumătate animale, jumătate năluci, de progresul universal, a cărui idee şi nume nici nu le cunosc ; fiecare nu are decît grija de a se îndestula pe sine. Ele sînt aproape inconştiente şi înăuntrul lor este un fel de negură care te înfioară. Au două mame, amîn-două vitrege : neştiinţa şi mizeria. Au o călăuză : nevoia ; şi pentru toate formele de îndestulare, pofta. Sînt lacome cu brutalitate, adică fioroase, nu în felul tiranului, ci în al tigrului. Aceste larve trec de la suferinţe la crimă ; urmare firească, zămislire ameţitoare, logică a umbrei. Ceea ce se tîrăşte în al treilea subsol social nu mai este dorinţa înnăbuşită de absolut, ci protestul materiei. Omul ajunge balaur. Porneşte de la foame şi sete şi ajunge Satana. Din această hrubă iese Lacenaire.
S-a putut vedea adineauri, în cartea a patra, unul din despârţămintele de sus ale minei, din marea galerie politică, revoluţionară şi filozofică. Acolo, spuneam noi, totul este nobil, curat, serios, cinstit. Acolo, desigur, unii se pot înşela şi chiar se înşală, dar greşeala implică atîta curaj, încît ajunge vrednică de respect. Întreaga muncă ce se face acolo are un nume : Progresul.
Iar acum să ne aruncăm ochii în alte adâncuri ale groazei.
Dedesubtul societăţii, o spunem iar, se află prăpastia fără fund a râului, şi va rămîne acolo pînă în ziua cînd neştiinţa va fi împrăştiată. Această hrubă este aşezată sub celelalte şi este duşmanul lor. Este ura care nu cruţă nimic. Hruba asta nu-şi are filozofii ei ; pumnalul ei n-a ascuţit niciodată o pană. Bezna sa nu are nici o legătură cu funinginea măreaţă a călimării. Niciodată degetele nopţii care se încleştează sub această boltă înnăbuşitoare
n-au răsfoit o carte şi nici n-au desfăcut un jurnal. Pentru Cartouche, Babeuf nu-i decît un exploatator ; Marat , pentru Schienderhannes, este un aristocrat. Acest subsol are ca ţintă prăbuşirea totală.
Totală. Împreună cu galeriile superioare, pe care le urăşte. În furnicarea sa hidoasă, el nu sfredeleşte numai ordinea socială actuală, ci sapă filozofia, ştiinţa, dreptul, gîndirea omenească ; el sapă civilizaţia, revoluţia, progresul. Pe scurt, el se numeşte furt, prostituţie, tîlhărie şi omor. El este bezna şi vrea haosul. Bolta lui e făcută din neştiinţă.
Toate galeriile celelalte, cele de sus, n-au decît un scop : s-o facă să dispară. Către asta tind filozofia şi progresul, prin toate mijloacele lor, prin îmbunătăţirea realului, ca şi prin contemplarea absolutului. Distrugeţi galeria : Neştiinţă, şi veţi distruge subsolul: Crimă.
Să adunăm în cîteva cuvinte o parte din ceea ce am scris mai sus. Singura primejdie socială este întunericul.
Umanitatea înseamnă egalizare. Toţi oamenii sînt făcuţi din acelaşi lut. Nici o deosebire, cel puţin aici pe pămînt, în ursita lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi carne în timpul vieţii, aceeaşi ţărînă după. Dar neştiinţa amestecată cu aluatul omenesc îl înnegreşte. Această întunecime de netămăduit pătrunde în adîncul omului şi acolo devine: Răul. "

" Mai e ceva ieftin în ziua de azi? Toate sînt scumpe. Numai necazu-i ieftin; necazul îl ai pe-o nimica toată ! "

" În cuvintele astea răsunau gemete, dar el nu le lua în seamă ; era cu gîndul aiurea, la închipuiri, Ia visuri ce nu se puteau împlini, la iubiri imaginare, la nebunii ; şi-n vremea asta, nişte făpturi omeneşti, fraţi de-ai săi întru Hristos, fraţi de-ai săi din popor, se stingeau la doi paşi de el, se stingeau fără rost ! El însuşi era o parte a nefericirii lor şi le-o sporea. Pentru că, dacă ei ar fi avut un altfel de vecin, un vecin nu cu capul în nori, ci cu picioarele pe pămînt, un om obişnuit şi milostiv, fireşte că sărăcia lor ar fi fost băgată în seamă, semnalele lor de pierzanie ar fi fost zărite şi poate de multă vreme ar fi fost ajutaţi şi salvaţi ! Păreau, fără îndoială, foarte stricaţi, foarte destrăbălaţi, foarte păcătoşi, şi chiar vrednici de tot dispreţul, dar puţini sînt cei ce cad fără să se întineze ; de altminteri, de la un punct anumit oropsiţii şi nemernicii se amestecă şi se contopesc într-un singur cuvînt, în cuvîntul fatal : mizerabilii. A cui e vina ? Şi, pe urmă, mila nu trebuie să fie oare cu atît mai mare cu cît prăbuşirea e mai cumplită ? "

" Îndată ce scara fu prinsă, Thenardier strigă :
— Hai, cucoană !
Şi se repezi la fereastră.
Dar în clipa cînd o încalecă, Bigrenaille îl înhaţă cu putere de guler :
— A, nu, nu aşa, caraghios bătrîn ! După noi !
— După noi ! urlară tîlharii.
— Ce copilării ! borosi Thenardier. Pierdem vremea de
pomană. Copoii sînt pe urmele noastre.
— Bine, zise unul dintre tîlhari. Dacă-i aşa, să
tragem la sorţi cine să treacă mai întîi.
Thenardier strigă :
— Aţi înnebunit ? V-aţi pierdut minţile ? Sînteţi o
ceată de nătărăi ! Să mai ză bovim, nu-i aşa ? Să
tragem la sorţi, ai ? În ce mînă e nasturele ? Cine trage chibritul cel mai scurt ? să ne scriem numele ? să le punem într-o căciulă ?...
— Să vă dau pălăria mea ? strigă un glas din pragul uşii.
Se-ntoarseră cu toţii. Era Javert.
Îşi ţinea pălăria în mînă şi-o întindea zîmbind.
[.............]
Ajunsese tocmai la timp.
Tîlharii, înspăimîntaţi, se repeziră la armele pe care le lepădaseră prin colţuri în clipa cînd voiau să fugă. În mai puţin de o secundă, cei şapte oameni, înfricoşători la vedere, se aşezară în poziţie de apărare, unul cu toporişca, altul cu cheia, altul cu bîta, ceilalţi cu foarfeci, cleşti şi ciocane, Thenardier cu cuţitul în mînă. Thenar-diera înşfăca un pietroi care se afla lîngă fereastră şi care slujea fetelor drept scăunel.
Javert îşi puse pălăria pe cap şi făcu doi paşi în odaie, cu braţele încrucişate, cu bastonul sub braţ, cu sabia în teacă.
— Staţi pe loc ! zise el. N-o să ieşiţi pe fereastră, o
să ieşiţi pe uşă. E mai puţin primejdios. Sînteţi şapte ;
noi sîntem cincisprezece. Nu face să ne înşfăcăm de guler,
ca bădăranii. Să ne purtăm cuviincios !
Bigrenaille scoase un pistol pe care-l ţinea ascuns sub bluză şi i-l dădu lui Thenardier, spunîndu-i la ureche :
— E Javert. Eu n-am curajul să trag în omul ăsta. Tu
te-ncumeţi ?
— Ba bine că nu ! răspunse Thenardier.
— Atunci trage !
Thenardier luă pistolul şi-l ochi pe Javert.
Javert, care se afla la trei paşi, îl privi drept în ochi, mărginindu-se să spună :
— Nu trage ! N-ai să mă nimereşti.
Thenardier apăsă pe trăgaci. Nu-l nimeri.
— Nu ţi-am spus ? zise Javert.
Bigrenaille aruncă măciuca la picioarele lui Javert:
— Eşti împăratul diavolilor ! Mă predau !
— Dar voi ? întrebă Javert.
Ceilalţi răspunseră în cor :
— Şi noi.
Javert urmă liniştit:
— Aşa da, aşa-i frumos ! Cum vă spuneam : să ne purtăm cuviincios ! "

Audiţie muzicală

2009-08-16T20:50:00.000+03:00

Încontinuu

Victor Hugo-Mizerabilii **

2009-08-11T17:33:00.000+03:00

"Cei mai mulţi dintre eroi răspândesc o anumită negură de legendă care întunecă adevărul, pe un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. Dar acum se face ziuă şi istoria îşi spune cuvântul."

" Jupiter apunea în depărtări. Fata se uita cu priviri rătăcite la steaua asta mare pe care n-o cunoştea şi care o umplea de spaimă. In clipa aceea planeta era în adevăr foarte aproape de orizont şi trecea printr-o pătură deasă de negură, care-i dădea o roşeaţă îngrozitoare. În negura lugubru împurpurată astrul părea mai mare. Era ca o rană care strălucea.
Un vînt rece sufla dinspre cîmpie. Pădurea era cernită, fără un foşnet de frunză, fără o rază din luminile nedesluşite şi proaspete ale verii. Crengi mari se întindeau fioroase. Copăcei plăpînzi şi piperniciţi şuierau prin rarişti. Sub bătaia crivăţului, ierburile înalte se frămîntau ca ţiparii. Mărăcinii se răsuceau ca nişte braţe lungi, înarmate cu gheare, încercînd să apuce prada. Cîteva buruieni uscate, mînate de vînt, zburau repede, fugind parcă înspăimîntate din faţa cuiva care le ajungea din urmă. De jur împrejur numai privelişti lugubre.
Întunericul era ameţitor. Omul simte nevoia de lumină. Cine se avîntă în noapte, încearcă o strîngere de inimă. Cînd ochiul vede negru, mintea se întunecă. În timpul eclipsei, pe întuneric, în opacitatea funinginei, chiar şi cei mai puternici se simt neliniştiţi. Nimeni nu umblă noaptea prin pădure fără un fior de teamă. Umbrele şi copacii sînt două desişuri care înspăimîntă. O lume de himere se naşte în adîncul nelămurit. Neînţelesul se conturează la cîţiva paşi de tine, întocmai, cu o preciziune spectrală. Se vede plutind în spaţiu sau în propria ta minte ceva nedesluşit şi de neînţeles, ca visele florilor adormite. În zare se ivesc ameninţări de groază. Adulmeci revărsarea marelui vid întunecat. Ţi-e frică şi eşti dornic să priveşti îndărăt. Văgăunile nopţii, lucrurile devenite înspăimîntătoare, siluetele tăcute care se risipesc cînd te apropii, destrămări nevăzute, tufe care freamătă a mînie, băltoace plumburii, lugubrul aşternut peste tristeţe, imensitatea de mormînt a tăcerii, toate vieţuitoarele necunoscute cu putinţă, ramuri misterioase ce se lasă asupră-ţi, cioturi înfricoşătoare de copaci, mănunchiuri de buruieni înfiorate — în faţa tuturor acestora te afli fără apărare. Nu există îndrăzneală care să nu tresară şi să nu presimtă apropierea spaimei. Încerci un simţămînt apăsător, ca şi cum sufletul s-ar contopi cu umbra, pătrunderea asta a întunecimilor e nespus de sinistră pentru un copil.
Pădurile sînt apocalipsuri, iar fîlfîitul din aripi al unei făpturi atît de micuţe stîrneşte un zvon de agonie sub bolta lor misterioasă. "

" Păpuşa e una din nevoile cele mai mari şi totodată unul din cele mai încîntătoare instincte ale copilăriei unei femei. Tot viitorul femeii e aici, în a îngriji, a înveşmînta, a găti, a îmbrăca, a dezbrăca, a îmbrăca din nou, a învăţa, a certa niţel, a legăna, a dezmierda, a adormi şi a-şi închipui că un lucru oarecare e cineva. Tot visînd şi gîndind, croind mici veşminte şi scutece, cosînd rochiţe, bluze, pieptăraşe, copilul se preschimbă în fetiţă, fetiţa în fată, fata în femeie. Primul ei copil e continuarea ultimei păpuşi.
O fetiţă fără păpuşă e aproape tot atît de nenorocită şi tot atît de nesuferită ca o femeie fără copil. "

" Cu toate astea, în anumite privinţe şi în anumite locuri, în ciuda filozofiei şi în ciuda progresului, mentalitatea călugărească dăinuieşte în plin secol al XlX-lea şi o ciudată reînviere a ascetismului stîrneşte în clipa de faţă mirarea lumii civilizate. Încăpăţînarea instituţiilor învechite de a se perpetua e totuna cu îndărătnicia de a ne da pe cap un parfum rîncezit, cu pretenţia peştelui stricat de a fi mîncat, cu stăruinţa hainei de copil care ar vrea sa fie îmbrăcată de omul matur şi cu duioşia cadavrelor care s-ar întoarce pe lume ca să-i îmbrăţişeze pe cei în viaţă.
„Nerecunoscătorilor — spune veşmîntul — v-am ocrotit pe vreme rea ; de ce nu mă vreţi ?" „Vin din largul mării", spune peştele. „Am fost trandafir", spune parfumul. „V-am iubit", spune cadavrul. „V-am civilizat", spune mănăstirea.
La toate astea, un singur răspuns : a fost odată ! "

" MĂNĂSTIREA DIN PUNCT DE VEDERE AL PRINCIPIILOR
Un număr de oameni se strîng la un loc şi locuiesc în comun. Pe temeiul cărui drept ? Pe temeiul dreptului de asociaţie.
Se închid la ei acasă. Pe temeiul cărui drept ? Pe temeiul dreptului pe care-l are orice om de a-şi deschide şi închide uşa.
Nu ies din casă. Pe temeiul cărui drept ? Pe temeiul dreptului de a se duce şi de a se întoarce, care cuprinde şi dreptul de a sta acasă.
Acolo, la ei acasă, ce fac ?
Vorbesc în şoaptă ; lasă ochii în jos. Se leapădă de lume, de oraşe, de plăcerile simţurilor şi de alte plăceri, de deşertăciuni, de trufii şi de interese. Se îmbracă în lînă groasă, ori în pînză groasă. Nici unul nu e stăpîn pe vreun lucru oricît de mic. Intrînd acolo, cel ce era bogat ajunge sărac. Ceea ce are dăruieşte tuturor. Cel care fusese ceea ce numim nobil, gentilom şi senior, este deopotrivă cu cel ce fusese ţăran. Chilia e la fel pentru toţi. Toţi se supun tunderii părului în creştet, toţi poartă acelaşi anteriu, mănîncă aceeaşi pîine neagră, se culcă pe aceleaşi paie, mor în aceeaşi cenuşă. Acelaşi sac pe spinare, aceeaşi funie drept cingătoare. Dacă s-a hotărît să se meargă desculţ, toţi merg desculţi. Poate fi printre ei şi un prinţ ; prinţul e tot o umbră ca şi ceilalţi Nu mai există titlu. Pînă şi numele de familie au pierit. Nu mai au decît pronume. Toţi se înclină sub egalitatea numelui de botez. Şi-au desfăcut familia trupească şi şi-au întemeiat în mijlocul tagmei lor religioase familia spirituală. Nu mai au alte rude decît omenirea întreagă. Ajută pe săraci, îngrijesc pe bolnavi. îşi spun între ei „frate". "

Audiţie muzicală

2009-08-08T15:43:00.000+03:00

Confused (Original Mix) - Simon Baker

Nu-mi plac minimalurile, house-ul şi tot ce ţine de ritmul ţaca-paca, dar melodia asta mi se pare genială.

Când o fi tata popă!

2009-08-04T19:25:00.000+03:00

Dacă Kanye West o să fie King of Pop , atunci tata o să fie popă, ceea ce este cam ironic.
Eu nu ştiam că un om se poate autoproclama rege. Ar fi super dacă ar fi aşa..că aş fi şi eu Regina Angliei sau poate o să fiu noul Ceauşescu sau chiar Hitler. Băiatul ăsta are tupeu, nu glumă. În primul rând: nu poţi să te numeşti tu singur rege, trebuie ca alţii să te numească. În al doilea rând: cum poţi să fii king of pop când tu eşti rapper toată ziua?
Au început să mă enerveze rapperii ăştia americani. Şi-au cam luat-o în cap. Se cred cei mai tari, mari gangsteri, cu o gramadă de bani şi de curve pe lângă ei,dar de fapt sunt vai de capul lor. Nu am nimic cu ei..să fie sănătoşi..din partea mea pot să mănânce toate alea la micul dejun-prânz-seară. Nu-mi pasă. Dar seamănă cu maneliştii noştri. Nu ştiu, înainte parcă erau altfel...îmi plăcea hip-hop-ul de altădată, dar,cred că, de cînd a venit 50 pe piaţă s-a stricat tot, s-au prostit de tot. Atunci îi vedeai îmbrăcaţi normal..cu haine largi, nu aveau haine de firmă şi nici lanţuri de aur la gât şi dinţi de aur. Acum au toţi iahturi, maşini etc. Nu-mi place evoluţia asta.

Audiţie muzicală

2009-07-30T20:45:00.001+03:00

Kanye West - Jesus Walks
Încărcat de kanyewestofficial

Am căutat mult videoclipul ăsta pe Youtube şi nu a fost chip să-l găsesc..erau alte variante mai noi, iar când l-am găsit pe acesta nu mă lăsau să-l văd pentru că nu se difuzează în ţara noastră...ce tâmpiţi.

Audiţie muzicală

2009-07-28T17:18:00.001+03:00
Cred că am înnebunit pe toată lumea în perioada asta cu Michael Jackson ...am făcut un top nou . Acum o să spuneţi..''Doamne, da ce are şi asta? e obsedată rău de tot''. Nu sunt obsedată, dar recunosc că am ascultat numai aşa ceva în ultimele 2-3 săptămâni...nuş, dar nu îmi vine să ascult altceva. Cred că m-am plictisit de muzica din Winamp.

Michael Jackson #2
Am mai făcut odată aşa ...atunci eram cu Viţa de Vie..şi da, eram obsedată. Bine că mi-a trecut. Cred că şi cu Korn am avut o experienţă asemănătoare...Se mai întâmplă.

That's not my name!!!

2009-07-20T16:48:00.000+03:00
Îi urăsc pe acei ţărani proşti care îmi pocesc tot timpul numele. Cu numele de familie m-am obişnuit...acolo sunt orbi şi analfabeţi, dar cu numele mic sunt chiar ţărani. Chiar mă zgârie pe creier când cineva mă strigă : Deniso. Doamne . Pentru ultima dată, numele meu este Denisa, nu Deniso...sună atât de grotesc, de ţărănesc..numai ţăranii vorbesc aşa. Cred că nici ţăranii nu vorbesc aşa...nu am auzit până acum la ţară să se vorbească în halul ăsta, dar aici.... Doar primitivii, aia nedezvoltaţi mintal vorbeau aşa .
Am vrut să le zic de atâtea ori, alora care mă strigau în halul ăsta, ceva...dar m-am abţinut....din ruşine, dar nu cred că o să mai ezit de-acum încolo. Să se supere, nu-mi pasă, dar ăsta nu e numele meu.

Jacko is dead! part II

2009-07-19T19:16:00.000+03:00
Odihnească-se în pace...sper să aibă parte de multă pace şi linişte pe lumea cealaltă, deşi eu cred că se răsuceşte în mormânt. Nu le-a fost de-ajuns cât l-au exploatat în timpul vieţii, îl batjocoresc şi după moartea sa. E o şansă unică de a face bani de pe urma lui...asta au făcut tot timpul,dar acum scot şi mai mulţi bani. Eu nu pot să-mi dau seama cât de ipocriţi, imbecili, nenorociţi şi nesimţiţi pot fi oamenii aştia. E de-ajuns! Gata! Opriţi-vă! Aţi distrus viaţa unui om, ăsta nu e un motiv destul de bun ca să vă opriţi?
Cred că sunt mai şocată acum decât am fost atunci când am auzit de moartea lui Michael. Numai câte idioţenii am auzit şi am văzut la tv...Deci ăştia nu pierd nici o şansă să se îmbogăţească. Fac orice ca să facă rost de bani..au vândut bilete la ceremonia de înmormântare. Ce om normal face aşa ceva? Cum să vinzi bilete la înmormântarea unui om? A fost o mare batjocură, o mare tâmpenie, iar cei care au îngăduit asta au fost şi mai tâmpiţi şi mă refer bineînţeles la familia lui. Dacă erau oameni cu picioarele pe pământ şi aveau un pic de decenţă în ei puteau să facă chestia asta cu discreţie, dar ei au preferat să fie televizată acestă ceremonie pe tot globul. Nu mi se pare normal. La fel cum nu mi se pare normal ca după moartea lui să apară tot felul de filmuleţe pe care artistul nu a vrut să fie difuzate atunci când trăia. Ce s-au gândit dragii de ei? ’’Hai mă că ăsta nu mai trăieşte, putem să difuzam materialele astea...mai facem şi noi nişte bani’’. Mă refer la acea reclamă pentru Pepsi, când părul lui Michael a luat foc din cauza unor efecte pirotehnice. Dacă el nu a vrut să fie difuzate, de ce aţi facut-o?
Mai este şi declaraţia cum că copii lui Michael Jackson nu ar fi ai lui. Gândiţi înainte să spuneţi ceva. Şi chiar dacă nu ar fi, ce vă pasă vouă? E viaţa lui, iar voi nu trebuie să vă amestecaţi, nu trebuie să faceţi un scandal din chestia asta. Nimeni nu e perfect.
M-au deranjat, de altfel, acele autopsii pe care i le-au făcut. Cred că una era de-ajuns. Nu trebuia să-l mutilaţi.
Aduc din nou vorba de tatăl lui. Am văzut că acest nenorocit care i-a distrus viaţa, nu numai că îl bătea cu cureaua, dar îl şi lovea în testicule. Doamne, cât de bolnav e? Să îşi rănească copilul atât de rău, mai ales în partea intimă. Pur şi simplu nu-i pasă. Cred că Joe Jackson este singurul vinovat de acest destin dureros. El l-a ucis...

În concluzie...sunt foarte dezamăgită de toate ’’ciupercile ieşite după ploaie’’. Nu trebuia să se întâmple aşa. Trebuiau să-i respecte moartea, indiferent de motivul pentru care a murit, nu să dezgroape trecutul.
Mesajul meu pentru mass-media : _|_

PS: Când am vorbit la persoana a doua, făceam referire la mass-media şi la doctori

Flash

2009-07-19T16:42:00.000+03:00
Îmi pare rău că nu am scris despre asta, dar liceul nostru are o revistă online...şi nu ar strica dacă aş face un pic de reclamă aici pe blog. Până acum avem doar 2 numere pentru că am început din martie, deşi am discutat despre asta din octombrie-noiembrie.

Revistele le găsiţi aici.

Numărul 3 trebuia să apară prin iunie, dar fiind sfârşitul anului şcolar, ne-am gândit (adică S-AU GÂNDIT) să scoatem numărul în toamnă.

Audiţie muzicală

2009-07-02T15:01:00.001+03:00
Aşa cum am promis în postul anterior, am făcut un playlist cu melodiile mele preferate de la Michael. Enjoy it!

Michael Jackson

19 Iulie edit: da ştiu..am zis că o să pun documentarul, dar e prea lung şi cred că nici nu mai are rost. Dacă l-aţi văzut bine,dacă nu iarăşi bine. Dacă totuşi vă interesează, căutaţi pe Google sau chiar pe Youtube Living with Michael Jackson.

Jacko is dead! part I

2009-07-01T20:03:00.001+03:00

Aşa este..marele Rege al muzicii Pop a murit. Am fost atât de şocată când am auzit acest lucru, încât nu am crezut la început. Credeam că este doar o păcăleală a mass-media, dar până la urmă m-am convins..nici acum nu-mi vine să cred. O să încerc să scriu câte ceva despre el, pentru că Michael mi-a fost drag..i-am iubit muzica, i-am iubit stilul de dans (şi nu numai astea) şi cred că nu sunt singura care l-a iubit, ci întreaga planetă.
Am auzit foarte multe chestii la tv despre Michael, chestii pe care nu le ştiam înainte, destul de interesante de astfel. Moartea lui pare să fie şi acum un mister. La început am auzit că din cauza unui atac de cord a murit, apoi de la nişte pastile, după ce i-au făcut autopsia au zis că era complet sănătos şi aşa mai departe. Nici nu ştii ce să mai crezi.
Din câte ştim cu toţii viaţa lui nu a fost aşa cum şi-a dorit-o el. Încă din copilărie tatăl lui era foarte rău, atât cu el cât şi cu ceilalţi fraţii săi..îi pedepsea tot timpul şi îi bătea cu cureaua (scuze de cacofonie). Era un om însetat de bani şi faimă. Michael nu a avut copilărie. Pe când alţi copii de vârsta lui se jucau, el era în studio alături de fraţii lui şi înregistra. Este chiar trist să nu ai parte de această perioadă, mai ales când te gândeşti că tatăl a fost cel care i-a răpit copilăria, forţându-l să continue cu muzica şi să se maturizeze mult prea devreme. Cum ziceam, tatăl lui a fost rău cu el pe tot parcursul vieţii lui. Din câte am auzit eu, se pare că omu’ îşi bătea joc de fiul lui spunânu-i acestuia că are nasul foarte mare, că este urât etc...iarăşi am auzit că, tot acesta, l-a injectat pe Michael cu ceva ca să-i rămână vocea subţire toată viaţa .
Au fost foarte multe scandaluri iscate pe seama lui Michael, cu toate că de fiecare dată a dovedit că este nevinovat (mă refer la molestările sexuale), însă au fost şi alte chestii care au şocat întreaga planetă (operaţiile estetice cât şi copilul de la balcon).
Cel mai mult mă intrigă faptul că în timpul vieţii lumea nu prea îşi mai amintea de Michael..îi puneau tot felul de porecle (Wacko Jacko), l-au băgat în închisoare, l-au batjocorit, dar acum când este mort nu mai este Wacko Jacko, este un geniu, o legendă, toată lumea îi ascultă muzica (până acum de ce nu aţi făcut-o?). Nu suport oamenii care fac chestii din astea. (Dovezi: ). De multe ori, la multe interviuri,dar şi în multe melodii de-ale lui, spune că este singur. Nici nu vreau să-mi imaginez cum a trăit omul ăsta alături de oamenii care îl exploatau pe zi ce trecea...trăia cu ei, dar toţi îl minţeau, îl vroiau doar pentru bani...erau un fel de tatăl lui, cam aşa. Că tot vorbeam de melodii, a stat cineva să-i analizeze melodiile? Băi frate, deci nu există melodie fără mesaj, în fiecare melodie sunt exprimate sentimentele lui...toate versurile acelea parcă sunt scoase din jurnalul lui, parcă se confesează cuiva de tot ceea ce simte...
Ex.

’’Chillhood’’ -Have you seen my Childhood?
I'm searching for the world that I come from
'Cause I've been looking around
In the lost and found of my heart...
No one understands me
They view it as such strange eccentricities...
'Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me...
People say I'm not okay
'Cause I love such elementary things...
It's been my fate to compensate,
for the Childhood
I've never known...
People say I'm strange that way
'Cause I love such elementary things
Before you judge me, try hard to love me.
The painful youth I've had

Se vede foarte clar că vorbeşte despre copilăria pe care nu a avut-o niciodată şi despre persoanele care îl văd într-un mod foarte ciudat, doar pentru că se comportă ca un copil.

’’You are not alone’’-Another day has gone
I'm still all alone
How could this be
You're not here with me
You never said goodbye
Someone tell me why
Did you have to go
And leave my world so cold
Just the other night
I thought I heard you cry
Asking me to come
And hold you in my arms
I can hear your prayers
Your burdens I will bear
But first I need your hand
Then forever can begin

Aici chiar zice că este foarte singur şi că îşi doreşte pe cineva cu care să împartă totul, dar înainte de toate să-l înţeleagă şi să-l iubească.

‘’Black and White’’-It Don't Matter If You're
Black Or White
I Am Tired Of This Stuff
I Am Tired Of This Business
Sew When The
Going Gets Rough
Ce contează dacă eşti alb sau negru? Tot aceeşi persoană eşti.

‘’Give in to me’’-I've Spent A Lifetime
Looking For Someone
Don't Try To Understand Me
Just Simply Do The
Things I Say
You Always Knew Just How To Make Me Cry
And Never Did I Ask You Questions Why
It Seems You Get Your Kicks From Hurting Me
Don't Try To Understand Me
Because Your Words Just Aren't Enough
You And Your Friends
Were Laughing At Me In Town
But It's Okay
And It's Okay
You Wont Be Laughing Girl
When I'm Not Around
I'll Be Okay

Din nou singurătate şi presiunea pe care o avea atunci când ceilalţi îl judecau şi râdeau de el.

‘’Will you be there’’ - Everyone's Taking Control Of Me
Seems That The World's
Got A Role For Me
I'm So Confused
Will You Show To Me
You'll Be There For Me
And Care Enough To Bear Me
In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?
Will You Be There?
In My Trials
And My Tripulations
Through Our Doubts
And Frustrations
In My Violence
In My Turbulence
Through My Fear
And My Confessions
In My Anguish And My Pain
Through My Joy And My Sorrow
In The Promise Of Another Tomorrow
I'll Never Let You Part
For You're Always In My Heart.

Mi se ridică părul pe mine de câte ori ascult melodia asta, iar dacă vă uitaţi la videoclip la sfârşit e faza aia când vine îngerul şi îl îmbrăţişează..acolo chiar mi se face părul ca de găină. Parcă este felul în care îşi i-a adio de la fani şi de la viaţă.

‘’Stranger in Moscow’’ -How does it feel
When you're alone
And you're cold inside
Here abandoned in my fame
Armageddon of the brain
KGB was doggin' me
Take my name and just let me be
Then a begger boy called my name
Happy days will drown the pain

‘’They don’t care about us’’ -Tell me what has become of my life
I have a wife and two children who love me
I am the victim of police brutality, now
I'm tired of bein' the victim of hate
You're rapin' me of my pride

Astea sunt doar câteva din melodiile prin care el îşi exprimă singurătatea. Mai sunt şi melodiile prin care acesta adresează tuturor un mesaj umanitar, cum ar fi : ‘’Another part of me’’, ‘’Heal the world’’, ‘’Earth song’’, ‘’They don’t care about us’’, ‘’Cry’’, ‘’We are the world’’, ‘’Why you wanna trip on me’’, ‘’Human nature’’ şi cred că mai sunt şi altele.

Am auzit la tv că se tot repeta întrebarea asta tot timpul: Ce impresie ţi-a lăsat Michael Jackson? Păi pentru mine este o adevărată legendă şi un adevărat star, un artist complet, un showman adevărat (aţi văzut ce show-uri face la concerte? nimeni nu a mai făcut asta vreodată şi nici nu cred că-l va putea ajunge cineva). Se numără printre legendarii Elvis Presley, The Beatles, Freddy Mercury şi aşa mai departe (singura legendă în viaţă mai este Madonna,iar după moartea ei nu vor mai fi legende). Îmi pare nespus de rău că a murit şi îl regret alături de cele câteva miliarde de oameni de pe Pământ care l-au iubit. A însemnat foarte mult pentru mine şi chiar mi-ar fi plăcut foarte foarte mult să-l cunosc, am crescut cu muzica lui (se poate spune că este moştenire de familie), a fost idolul a 2 generaţii-fac o paranteză…chiar dacă am trecut prin multe genuri muzicale, niciodată nu am încetat să ascult muzica lui Michael.
În ziua când am aflat de moartea megastarului, am fost surprinsă într-un mod plăcut de bunicul meu care ştia de Michael şi care la rândul lui l-a regretat foarte mult. În acel moment m-am întrebat…de unde ştie tataie de Michael ?că doar a trăit în aceeaşi casă cu mamaie, s-au uitat la acelaşi televizor, au ascultat amândoi la acelaşi radio, iar mamaie habar nu avea cine este Michael.

PS : În postul următor o să fac un top al melodiilor mele preferate
PPS: Am înţeles că se va face un documentar despre el. Dacă o să-l găsesc o să-l pun aici.
PPPS: Cu toate că sunt versurile Aaliyahei şi s-au cântat după moartea ei, acum sunt pentru Michael…
It's been too long and I'm lost without you
What am I gonna do?
Said I been needin' you, wantin' you
Wonderin' if you're the same and who's been with you
Is it your heart still mine?
I wanna cry sometimes
I miss you