19 ani.

De cand ma stiu zilele de nastere la mine au lasat de dorit, niciodata nu m-am simtit fericita de ziua mea; intotdeauna am fost trista. Motivul principal il stiu foarte bine persoanele apropiate. De cand ma stiu, mereu m-am simtit singura de ziua mea, niciodata nu mi-am facut o petrecere asa cum faceau alti copii, niciodata nu am chemat copii sau rude la ziua mea, niciodata nu am primit cadouri, niciodata nu m-am bucurat calumea de ziua mea.

Avand in vedere ca parintii mei sunt despartiti, mami nu a putut niciodata sa-mi organizeze petreceri pentru simplul fapt ca nu ne-am permis din punct de vedere financiar, dar am sarbatorit intre noi doua (uneori mai venea si mamaie). Mereu mi-a facut acel tort simplu (blat, ciocolata si frisca). Cand eram mica nu prea realizam cum stau lucrurile, dar pe masura ce am inceput sa cresc lucrurile marunte ca astea au inceput sa doara. Mereu cand ma mai duceam la aniversarile colegilor mei eram putin invidioasa si imi parea foarte rau ca nu eram si eu ca ei, “asa iubita” de toata lumea.

Mami a incercat intotdeauna sa ma faca sa ma simt ca un copil normal, sa nu duc lipsa unui parinte sau a unor bunuri, a incercat mereu sa imi ofere ceea ce alti copii aveau. Pentru asta vreau sa-i multumesc, dar in ciuda eforturilor pe care le-a depus, parca… nu-i suficient. Nu e vina ei. Poate e vina mea, poate e a tatalui meu, poate e vina tuturor care mi-au fost alaturi atatia ani. Intotdeauna am avut asteptari mari de la anumite lucruri, dar uneori am ramas cu un gust amar in gura.

In cel de-al 18-lea an am incercat sa organizez si eu o mica petrecere, dar totul a fost un esec. Nu a fost petrecerea pe care mi-am dorit-o (asa cum au avut-o alti tineri de varsta mea), nu m-am distrat, nu m-am simtit bine, am fost… dezamagita din nou.

Anul acesta am primit din nou o palma. Nici acum nu am organizat nimic, dar cel putin nu am mai primit tortul simplu. Daca la inceputul zilei se anunta a fi o zi trista, plina de lacrimi, intr-un final a devenit mai buna. M-am simtit din nou singura, dar m-am simtit mai bine decat de obicei.

Daca stau sa ma gandesc, in cei 19 ani ai mei nu am realizat mai nimic. Am mers la scoala, am luat capacitatea, am mers la liceu, am luat BAC-ul si acum sunt la facultate. De fapt, singurul lucru uimitor (pentru mine este, avand in vedere situatia) este calatoria din Franta. In schimb am adus multe dezamagiri. Acum unii ar spune ca nu prea ai ce sa realizezi in primii 19 ani. Da, asa este, dar na… Intotdeauna m-am temut ca oamenii din jurul meu vor fi dezamagiti din cauza asteptarilor pe care le au de la mine, iar eu nu o sa pot sa le demonstrez ca sunt asa cum vor ei sa fiu.

P.S. : Iti multumesc, Ovidiu, pentru ca mi-ai inseninat ziua si nu in ultimul rand, mamei, care a fost alaturi de mine mereu.

P.P.S. : Cat despre tine, imi pare rau ca dupa 4 ani de prietenie, de ziua mea ai avut brusc o amnezie. Iti multumesc.

Sursa foto: www.abeautifulrevolution.com