Pe 13 august am iesit din Craiova. Gandul ca urma sa vad Franta era doar un vis, un miracol care avea de gand sa se implineasca. De multe ori mi-am imaginat ca sunt in calatorie si vizitez Franta sau orice alta tara, dar era doar un vis si era imposibil de implinit, mai ales din punct de vedere material. Am avut o sansa unica sa ies din tara, iar prietenul meu si ai lui parinti au facut acest vis posibil. Pentru aceasta doresc inca o data sa le multumesc, a insemnat foarte mult pentru mine, nu o sa uit niciodata.
La ora 16:00 am iesit din Craiova, nerabdatoare sa vad lumea, sa vad ce este “dincolo”, “pe lumea cealalta” pentru ca chiar este o alta lume. Am ramas uimita de indata ce am iesit din Ungaria (se aseamana destul de mult cu Romania). Austria, Germania, Franta…din punctul de vedere al peisajului, Romania se afla in antiteza cu aceste tari. Daca la noi vezi numai iarba galbena, copaci galbeni, gunoaie, mizerie, acolo zici ca e primavara. E totul atat de verde si de curat incat nu-ti vine sa crezi.
Am dormit in Timisoara, apoi a doua zi am parcurs Ungaria, Austria si Germania. Am mers cu masina. Germanii nu sunt prea diferiti de noi in privinta banilor. Cred ca era miezul noptii si inca eram pe autostrada, incercam sa gasim un hotel, sau o pensiune ceva, unde sa dormim. Pana la urma am luat-o pe o iesire si am parcat in fata unui hotel (cred). Tipul de acolo ne cerea 150 de euro pentru o camera cu 5 paturi, si cand l-am intrebat daca mai stie prin imprejurimi alt hotel a zis ca peste tot e la fel de scump. Cand colo’, chiar langa tipul asta, era un alt hotel si ne-a luat 35 de euro pentru o camera cu pat dublu. Mda..A doua zi m-am trezit destul de devreme, pe la 6 cred. De fapt nu stiu daca am dormit in noaptea aia, nu m-am simtit foarte bine. La 10 am plecat de la hotel, iar cateva ore mai tarziu intram in Franta. Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns in Saverne (cred) am ramas muta de uimire. Erau flori peste tot, verdeata, raulete, iar intrarea sau iesirea dintr-un sat parca era scoasa din basme. M-a fermecat pur si simplu. Erau copaci pe aici, pe acolo, insirati, apoi era poienita, apoi urma un raulet peste care era un pod care era vopsit in alb si decorat cu multe flori. Asta era intrarea. Cand ieseam din sat era poienita si apoi copaci. Foarte frumos.
Am ajuns in Paris pe la ora 20:00. Imi amintesc ca am deschis geamul si nu stiam la ce sa fac prima data poza. Tipul la care am stat locuia chiar in centrul Parisului, aproape de Sacre Coeur. Dupa ce ne-am lasat bagajele la apartament, am plecat sa ne plimbam prin Montmartre si apoi am vizitat si Sacre Coeur. Foarte multa lume la Sacre Coeur, stateau pe scari si nu aveau treaba, priveau orasul. La un moment dat l-am vazut pe unul care se plimba printre ei si vindea bere. Smecher. Dupa ce am iesit din catedrala (uimitoare), tipul la care am stat, Laurent, ne-a spus legenda catedralei (foarte interesanta), dar pe care am uitat-o…evident. Apoi ne-am mai plimbat putin, am vazut si Moulin Rouge, dar de la departare. In final am mancat la un restaurant chinezesc si pe urma ne-am dus acasa si ne-am culcat.
In ziua urmatoare ne-am trezit destul de devreme, toata ziua urma sa o petrecem pe strazile Parisului. Cand am iesit din apartament am coborat scarile pe spate. Erau din lemn si erau foarte alunecoase. Culmea a fost ca aveam si o sticla de ceva in mana (visinata cred ca era) si in momentul cand am alunecat am ridicat sticla in sus sa nu o sparg. Oricum nu m-am ranit foarte rau, doar mi-am julit cotul. Am luat metroul si ne-am indreptat catre Turnul Eiffel. Asta a fost prima noastra tinta. Cand am ajuns acolo, era nebunie. Am stat la o coada imensa vreo 2 ore cu doua italience in spate care nu s-au oprit din vorbit nici 5 minute. Am urcat doar pana la etajul 2, ca sa urcam pana in varf trebuia sa mai asteptam inca o ora si am renuntat. Ne dureau picioarele si muream de foame. Oricum a fost destul de misto de la etajul 2, am ramas uimita de atata frumusete, iar faptul ca eram acolo sus cu prietenul meu a fost destul de intens (sper ca nu a sunat aiurea asta). Mi s-a parut destul de interesant faptul ca a fost construit intr-un an. Daca incercau romanii nostrii cred ca il terminau si ei in 50 de ani. Dupa ce am coborat din turn, am mancat pe malul Senei (ce romantic) si pe urma am mers sa vedem muzeul Louvre. Nu am intrat inauntru, dar am admirat de afara piramidele si am stat cu picioarele in fantanile alea cu apa (foarte revigorant). Urmatoarea tinta era catedrala Notre Dame. Nici acolo nu am intrat, era o coada imensa si ne-am propus sa vizitam si Versaille, trebuia sa ne grabim. Am luat-o apoi pe Champs Elysees pana la Arcul de Triumf. Foarte frumos. Am luat metroul si ne-am intors la apartament. In ziua aceea am mers 10-11 km. Din pacate nu am mai apucat sa vizitam si Versaille, nu am avut timp si a doua zi trebuia sa mergem la un tip din Rennes, era ziua lui.
In dimineata urmatoare ne-am trezit cu cateaua lui Laurent langa noi, ne lingea mainile si maraia. Ne dadea trezirea :)). Am parasit apartamentul si ne-am mai plimbat pe stradutele de langa Sacre Coeur, la magazinele cu suveniruri. Cateva ore mai tarziu am parasit Parisul si ne-am indreptat spre Rennes. Pe drum, cand am oprit la o pauza de tigara, am descoperit intamplator un lac. Nu mai vazusem in viata mea un loc atat de uimitor, atat de limpede, atat de linistit. Peste cateva ore am ajuns la Crevin, un sat din apropiere de Rennes. Am dormit la o prietena, Elise, si nu ne-am mai dus la aniversarea tipului aluia.
Am plecat catre Rennes. In zilele ulterioare urma sa cunosc niste oameni foarte cumsecade. Mi s-au parut foarte de treaba si s-au purtat foarte frumos cu mine. Chiar daca eu nu prea stiam sa vorbesc, ne-am inteles pana la urma. In Rennes am vizitat centrul orasului, dar si un parc, Parc du Thabor. Este extraordinar parcul ala. Este atat parc, cat si gradina botanica. Am ramas uluita de cat de ingrijit era. Tot in Rennes am gustat din minunile bucatariei frantuzesti, galette, dar si mancare Mexicana, fajitas.Un lucru care mi s-a parut ciudat a fost masa. Mi s-a parut ciudat faptul ca atunci cand ne puneau pe masa alune/pufuleti/cipsuri etc puneau si toate bauturile tari din casa. Ciudata combinatie. De fiecare data ma ridicam plina de la masa, nu mai puteam respira. M-am ingrasat cu vreo 4-5 kg cat am stat in Franta.
In ziua a 14a, conform “Jurnalului unui turist” al prietenului meu, am fost la Saint Malo, apoi la muntele Saint-Michel. Saint Malo este un orasel de langa ocean, un port. Noi am fost in orasul vechi, sau mai bine zis in centrul istoric. Acesta este o cetate, iar de pe zidurile lui poti vedea orasul. Muntele Saint-Michel are o istorie foarte interesanta.Totul a inceput din secolul al X-lea cand in varful acestui munte (sau stanca) s-a construit un templu in onoarea Arhanghelului Mihail. In secolele XI si XII acest templu s-a facut mai mare, o manastire. In secolele XVII si XVIII s-au format ziduri si un sat a inceput sa se dezvolte dincolo de ziduri. A fost un simbol national in timpul Razboiului de 100 de ani; inainte de 1863 manastirea a fost folosita ca inchisoare. In zielele noastre este vazut ca o imagine a paradisului; in varful manastirii s-a pus cu ajutorul elicopterului statuia Arhanghelului. Un alt lucru deosebit este fluxul si refluxul care se intampla o data la 6 ore. Langa strada, se afla o parcare, iar daca iti lasi masina acolo in timpul fluxului si tu esti in munte, pa pa masina, nimeni nu ti-o mai scoate din apa. Daca nu ma insel, apa vine pana la strada. Mi s-a parut destul de misto faptul ca noi am intrat pe gratis in manastire pentru ca aveam varsta intre 18 si 26 de ani si eram din Uniunea Europeana, iar daca nu eram din UE plateam 5 euro.
In ziua urmatoare, am fost la aniversarea unui prieten, Greg. Cu tipul asta am vorbit mai mult in engleza, decat in franceza. A fost mai bine. Am inghetat putin de frig (e destul de racoare la ei in Bretania), dar a meritat, m-am simtit bine.
In ultima zi, ne-am intors la Crevin sa ne odihnim inainte sa plecam si ca sa-i las gazdei, lui Elise, o amintire, i-am spart sezlongul. Neintentionat, desigur. Nu stiu cum am facut, dar stiu ca m-am simtit foarte prost si m-am pus pe plans. Numai prostii am facut.
In ziua 18 am parasit Franta si din pura coincidenta am nimerit la acelasi hotel in care am dormit in Germania la dus. Problema a fost ca nu prea mai aveau camere si parintii prietenului meu au fost nevoiti sa doarma prin masina. Eh, asta e.
Pe 1 septembrie am ajuns in Craiova, pe la ora 17:00 si cum am intrat in oras am luat amenda. Frumos.
A fost o perioada frumoasa, am vazut locuri noi, am cunoscut oameni noi si interesanti, a fost o experienta de milioane. Au fost si momente neplacute, dar na…asta e. Ar fi foarte dragut daca m-as mai intoarce acolo, daca ar fi dupa mine m-as muta chiar acum acolo. M-am simtit foarte ciudat cand am ajuns acasa. Ma obisnuisem cu atatia oameni pe langa mine. Aproape ca ma pusesem pe plans. Voiam iar in Franta. Sper sa mai prind ocazii sa plec din nou acolo. Nu am vizitat tot in Paris si trebuie sa recuperez. Oricum, prietenii din Bretania ne asteapta cu drag. Sper sa-i revad.
Poze: "Jurnalul unui turist", dar si Facebook.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu