Se spune ca perioada anilor de liceu este cea mai frumoasa, este perioada cand ne facem multi prieteni, cand invatam lucruri noi, dar este si perioada cand trebuie sa luam decizii importante in privinta viitorului nostru.
Cand am terminat clasa a 8-a imi doream foarte mult sa intru in Colegiul National Carol I. Era un liceu bun, profesori buni… un liceu cu prestigiu. Imi amintesc ca dupa ce s-au facut repartizarile la licee si am vazut ca nu am intrat acolo, ci la Liceul de Informatica “Stefan Odobleja”, am plans vreo doua ore. Am fost foarte dezamagita. Liceul unde intrasem era in curte cu alt liceu, Grupul Scolar “Electroputere” , unde erau multi tigani si bataus…imi era foarte frica. Ma gandeam ca daca o sa intru acolo, o sa-mi iau bataie de la cei mai mari, asa cum vedeam prin filmele americane. Prima zi de liceu a fost foarte ciudata, am cunoscut o parte din colegi, diriginta, dar si pe cea care avea sa-mi fie colega de banca timp de 3 ani…sau 2.
Eram foarte ciudata in clasa a 9-a, eram tunsa scurt baieteste, purtam aparat dentar si eram foarte rebela. Colega mea de banca ma tine minte ca “fata in galben cu parul scurt”. In scurt timp am ajuns sa ii cunosc pe toti colegii si sa-mi fac o impresie cat de cat despre cum sunt ei. Imi amintesc cu cata nerabdare asteptam toti sa ne cunoastem profesorii. Unii ziceau ca sunt rai si exigenti, altii spuneau ca sunt buni si ca nu o sa avem probleme cu ei. In cele din urma marile noastre probleme in domeniul profesorilor au fost domnul Moanta, de matematica, si domnul Popescu, de istorie. Foarte exigenti, dar de treaba in afara orelor. Am avut ceva de munca in toti acesti ani cu acesti doi profesori. Bine, si cu restul, dar astia au fost mai importanti. Clasa a 9-a a fost o perioada plina de timiditate, in care abia ne cunosteam cu totii si incercam sa aflam cat mai multe despre liceu.
Dupa o tabara de aproape o saptamana, deja clasa a 10a se anunta a fi mult mai usoara. Unii dintre noi deja ne cunosteam mai bine, s-au format noi prietenii, s-au format cupluri, dar in cele din urma acestea s-au destramat. Clasa a 10-a a fost foarte distractiva, aventuroasa, a fost o perioada cand am cunoscut persone noi, am incercat experiente noi…. Am fost foarte entuziasmata cand a trebuit sa dansez impreuna cu cativa colegi de-ai mei, dar si cu unii mai mari in fata liceului de aniversarea acestuia. In perioada aceea s-a format o prietenie frumoasa intre mine si un coleg mai mare, cel care ne-a ajutat cu dansurile. Din pacate nu a durat mult. Nu stiu ce s-a intamplat. Apoi a fost excursia la munte. Pacat de peisaj, ca in rest m-am cam plictisit. Bine, am stat si putin si am apucat vremea nasoala, viscol.
O alta chestie care s-a intamplat in clasa a 10-a a fost separarea dintre mine si colega mea. S-a suparat pe mine dintr-un motiv stupid si a plecat din banca. De atunci, pentru un an jumate cred, am avut o alta colega, Ramona. Era o fata de treaba, dar ma plictisea ingrozitor. Cand eram cu cealalta colega in banca radeam mereu, vorbeam mereu, chiar si in timpul orelor, mai ales in cea de mate. Cu noua colega nu prea aveam nimic in comun. Mai povesteam, dar nu prea.
Clasa a 10-a a fost anul cand copiam in draci temele la mate de la altii, a fost anul cand majoritatea fetelor din clasa eram pasionate de dansuri si de baietii de a 12-a (unele fete din clasa stateau mereu pe hol si ii pandeau pe cei mai mari), a fost anul cand Lorena, una din colege, radea (am un filmulet cand Lorena rade cu lacrimi), a fost anul in care au avut loc mai multe schimbari.
Despre clasa a 11-a nu as putea spune prea multe. Din ce imi amintesc, evenimetele importante au fost doar majoratele. Daca as putea da timpul inapoi, nu cred ca as mai sta asa mult la ele, iar la unele nu m-as fi dus deloc. Sincer, fara suparare, majoratele au fost o pierdere de timp si bani. La unele m-am plictisit ingrozitor. Nu, nu sunt infumurata, doar imi exprim propria parere. M-am saturat de manele in perioada aia. Numai si numai manele, innebunisem.
Clasa a 11-a a fost un an in care m-am apropiat mai mult de partea masculina a clasei, m-am inteles bine cu mai multi baieti din clasa ( cu Robert si cu Silviu Calin m-am inteles foarte bine), dar pe de alta parte m-am indepartat de fete. Deja in clasa a 11-a o parte din colegi incepeau incet incet sa-si dea arama pe fata si sa le arate tuturor cine sunt ei de fapt. Lucru dezamagitor, avand in vedere ca pana atunci credeam ca am nimerit in cea mai buna classa, cu cei mai buni colegi, unde fetele nu erau niste pitzipoance increzute, iar baietii nu erau niste colcalari imputiti. Recunosc, am avut si specimenele astea, o pitzipoanca care pana la urma s-a mutat (slava cerului… nimeni nu ii mai suporta fitele, nici macar profesorii), dar si cocalari. Au avut loc mutari grozave, adica am scapat de aia pe care nu prea ii sufeream. Clasa a 11-a a fost un an plictisitor.
Ultimul an a inceput in forta cu ultimele majorate, al Mihaelei si al meu, dar si cu “achizitionarea” unui prieten. Mentionez asta pentru ca si el era din liceu si a avut un rol important in anul respectiv. Sa nu uit, in ultimul an mi-am recuperat colega. Ultimul an avea sa fie anul in care gandesc cel mai matur de pana atunci, sa imi consider sansele de a intra la o facultate si unde. Cand am inceput clasa a 12-a aveam planuri mari pentru viitor. Vroiam sa dau testul Cambridge si sa aplic pentru Academia Tehnica Militara. Evident ca atunci cand unii colegi sau chiar profesori au auzit acestea au inceput sa rada si sa-mi spuna ca nu o am nicio sansa. Daca pana atunci profesorul Moanta era pentru mine un om simpatic, glumet, in ultimul an de liceu am inceput sa-l dispretuiesc enorm. Si nu am fost singura. Asa cum a fost cu Moanta, asa s-a intamplat si cu o parte din colegi; aceia cu care inainte ma intelegeam bine, acum erau insuportabili.
In ultimul an am ajuns sa-mi cunosc foarte bine colegii. Imi parea rau ca am ajuns sa-i cunosc asa bine si regretam ca am zis la inceput ca sunt cei mai tari colegi. De multe ori mi-au demonstrat ca sunt niste idioti infumurati, aproape pe fiecare zi, dar cred ca cel mai bine au dovedit-o in excursia din iarna. Se pare ca i-a deranjat foarte mult faptul ca am ales sa stau in camera cu prietenul meu, ceea ce i-a facut sa se comporte ca niste salbatici (au inceput sa arunce cu mere, sa dea cu pumnii si cu picioarele in usa ca animalele). Si culmea e ca profesoarele (diriginta si profa de informatica) au fost de acord cu ei. Chiar nu am inteles de ce trebuiau sa faca asa. A fost alegerea mea cu cine stau in camera si nu cred ca lucrul acesta trebuia sa-i afecteze in vreun fel. In fine, important e ca mi-am petrecut excursia in liniste si a fost foarte deosebita, chiar daca animalele din clasa mea au incercat sa distruga asta. Imi pare rau ca nu mi-am petrecut excursia ca voi, imbatandu-ma si dand din cur pe manele toata noaptea. Asta puteam sa o fac si in oras.
Clasa a 12a, de fapt liceul s-a terminat intr-un mod foarte urat, ne-am despartit certandu-ne. Cam asa a decurs toata clasa a 12a, in fiecare zi certandu-ne, in fiecare zi unele persone crezandu-se foarte smechere, facand comentarii rautacioase la adresa altor colegi sau chiar profesori (Calin, Stefan si Florea, de multe ori astia erau smecherasii clasei care tot timpul au avut ceva de comentat). In clasa a 12a m-am cam indepartat de toata lumea din clasa…, aproape. Am ramas apropiata doar de cativa, care au meritat. M-am indepartat de aproape toate colegele, m-am indepartat chiar si de acelea care candva imi erau prietene bune (Diana si Mihaela). Daca pana atunci stateam in pauze cu colegii in scoala sau afara, anul aceasta nu prea am stat cu ei, de fiecare data ieseam singura cu prietenul in pauze sau cu aceia de care ziceam ca m-am inteles mai bine cu ei.
Evenimentul cel mai important si cel mai asteptat anul acela a fost, desigur, bacul. A fost dificil, din punctul meu de vedere, la unele materii au fost subiecte dificile (fizica), dar m-am descurcat bine. A mai fost si chestia cu camerele, profesorii au fost foarte speriati de chestia asta, deci nu prea i-au lasat pe unii sa copieze. Prin alte sali, din ce am auzit si eu, i-au mai lasat sa sopteasca , dar atat. Recunosc ca bacul l-am tratat cu indiferenta, nu prea am invatat foarte mult pentru el, am avut o lene cronica tot anul. Ma gandeam ca daca fac precum in clasa a 8a, sa invat pe ultima suta de metri, o sa fie mai bine, dar se pare ca nu am acumulat destul de multe cunostinte pe ultima suta de metri. Imi mai trebuia ceva timp. Oricum, eu sunt oarecum multumita, nu sunt cine stie ce destaptaciune, dar nici proasta nu sunt. Important e ca am luat bacul. In schimb imi e necaz ca unii din clasa nu stiau nici macar sa scrie corect sau nu aveau minimul de cunostinte necesare si au luat note mai mari ca mine, dar nu conteaza asta...noi sa fim sanatosi. Stiu ca puteam mai mult de atat, dar asta e. Fiecare cu norocul lui. Acum am aplicat la o facultate de aici din Craiova, Facultatea de Electrotehnica. Nu prea sunt asa convinsa de ea, dar e mai bine decat la Facultatea de Automatica, Electronica si Calculatoare unde vroiam sa aplic inainte. Si oricum, in Craiova nu prea faci nimic cu facultatea.
Cam atat (nu am final).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu