Craciunul D'Altadata

Imi amintesc cum era Craciunul cand eram mica, era mult mai special decat este acum. Pot sa spun ca intotdeauna am fost pasionata de aceasta sarbatoare, tot timpul a fost sarbatoarea mea preferata.
Din timpul vacantei de vara planuiam ce o sa fac de Craciun, ce decoratii imi lipsesc si ce sa mai cumpar. Intotdeauna mi-am petrecut Craciunul la tara si pot sa spun ca au fost cele mai frumoase Craciunuri, pentru ca eram in familie. Imi amintesc ca seara, dupa ce faceau bunicii mei focul in soba, obisnuiam sa dau drumul la radio unde ascultam ori muzica populara, ori colinde..depinde ce bagau aia. Tataie se aseza pe un scaun langa soba si mine ma urca pe genuchiul lui si incepea sa-mi cante colinde sau sa-mi spuna o poveste, de multe ori cea cu Cei Trei Crai de la Rasarit. Ascultam fascinata povestea sau cantecele in timp ce ma uitam la geamul care era inghetat si facuse flori de gheata. E cea mai frumoasa amintire pe care o am cu Craciunul.
In dimineata de Ajun ma trezeam foarte devreme ca sa apuc “puii”. Aducea tataie un cos cu paie si aia se presupuneau a fi puii. Ma invatase mamaie o poezie pe care trebuia sa o spun atunci cand aruncam “puii”. Mai tarziu urma sa vina si mami la tara si eram foarte bucuroasa. Bineinteles, ca inainte sa ajunga ii scriam un biletel Mosului (mami se presupunea ca era ajutorul Mosului si avea sa-i dea lui acel biletel) unde ii multumeam pentru darurile aduse in anii precedenti, apoi imi ceream iertare daca facusem vreo boacana in timpul anului (de unde? eram cel mai cuminte copil) si apoi ii mai ceream cate o chestie. De multe ori Mosul venea incarcat cu vreo 2 plase pline…chiar daca nu imi aducea tot timpul ce-i ceream in biletel, eram foarte incantata de ceea ce-mi aducea Mosul, de aceea nu concepeam faptul ca Mosul nu exista si de fapt era cineva din familie care imi punea acele cadouri la cap.
Dupa sarbatorile de iarna, mergeam la scoala, unde ne intrebam unii pe altii ce am primit de la Mos. Mai auzeam pe la altii ca de fapt Mos Craciun nu exista si ca parintii sunt cei care ne aduc cadouri. Refuzam sa cred asta si pur si simplu ma gandeam de unde ar avea mami atatia bani sa-mi cumpere toate cadourile plus cadourile pentru bunici, plus ce mai trebuia de cumparat. Cred ca eram in clasa a 4a cand l-am descoperit pe adevaratul Mos Craciun. Era tataie, care se trezea tot timpul pe la 4 dimineata si ne punea tuturor cadouri la cap. In timp ce el incerca sa ne puna cadourile, l-am auzit fosnind plasele si atunci m-am trezit si l-am vazut. Pe de o parte a fost amuzant, dar pe de alta a fost..dezamagitor. De atunci Craciunul nu a mai fost la fel. Stiam ca nu mai exista Mos Craciun, chiar daca primeam cadouri in continuare.
Imi amintesc, de asemenea, ca aveam un caiet unde imi scriam tot felul de colinde, poezii sau urari sau ce mai auzeam pe la televizor si imi placuse. Acolo desenam si imi lipeam poze cu Mos Craciun, sau alte chestii care apartin de Craciun, pe care le decupam din reviste sau ambalaje de ciocolata sau suc.
Aveam maraton la televizor. Se stia ca atunci cand vine Craciunul si ma duc la tara o sa stau numai la televizor. De ce faceam asta? Pentru ca bagau numai filme de Craciun sau desene (si acum fac asta). De multe ori ma certam cu mamaie pe televizor sau ma punea sa-l sting, dar eu nu o ascultam.
Am observat ca spre deosebire de alti copii, la mine veneau in vizita 3 mosi: Mos Nicolae care era sarac, Mos Craciun care era bogat si Mos Vasile, zis si Mos Gerila, care era foarte sarac. Oricum, nu am fost niciodata dezamagita de cadouri, tot timpul am fost satisfacuta de ce primeam. Dar cu timpul, Mos Vasile a incetat sa mai existe (acest mos obisnuia sa vina in noaptea de revelion).
Acum nu mai este pic de magie in Craciun, e ca orice alta zi. Doar perioada dinainte de Craciun e frumoasa, dar pe urma deja se strica totul. Nu mai este atmosfera aceea, nici macar familia nu mai…familie. A ramas totul in copilarie, dar macar sunt amintiri frumoase.
In fiecare an am sperat la un Craciun mai bun, la un “Craciun din povesti”, dar pe fiecare an se pare ca e mai urat si mai trist. Eu sper in continuare la un Craciun fericit, alaturi de cei dragi sau de cel drag.
Intotdeauna mi-au placut Craciunurile americane. E un pic ciudat, dar cel putin sunt mai frumoase ca ale noastre. Aia au atmosfera, la noi doar se bea si se mananca de Craciun. Cam asta vad romanii (sa nu uitam de vesnicele scandaluri din cauza banilor sau mai stiu eu ce). In fine, sper sa ajung vreodata acolo si sa petrec macar un Craciun.


johnny cash - christmas as i knew it